Problema cu problemele

Avem tot timpul pretentia de a fi superiori intelectual unei mari parti a populatiei tarii, si nu numai. Poate ca nu cadem in patima exagerarii prea des incat sa ne credem cei mai evoluati intelectual, insa ne credem superiori maselor de asistati social, maselor de oameni fara diploma de bacalaureat sau maselor de ascultatori de manele. In functie de mediul in care ne dezvoltam si evoluam gasim mereu cate un grup la care sa ne raportam de pe pozitii superioare. Si nu e un lucru rau, in teorie. Trebuie sa constietizam capacitatile pe care le posedam si sa evitam plafonarea de frica de a fi putin mai altfel decat majoritatea.

In perioada mult blamatului regim comunist inca mai existau clasele sociale, cel putin in perioada de inceput. Existau familii cu traditie in anumite meserii "nobile" si majoritatea celor care furnizau forta de munca activand in domeniile "de jos". Nu era o rusine sa fii strungar, lacatus, sudor, sofer. Si, desi exista inca de pe atunci un anumit elitism al nomenclaturistilor, societatea functiona perfect. Desi impusa atunci, aceasta impartire pe caste a societatii este singura care poate asigura functionalitate pe termen lung.
Odata cu impamantenirea tot mai stricta a comunismului, familii care in mod normal erau legate de domeniile lucrative mai putin aplaudate au inceput sa digere altfel egalitatea promovata de comunism, vazand in ea oportunitatea de a accede in clasa sociala superioara a nomenclaturistilor. Nu ei insisi, insa copiii lor, cu sacrificii, puteau ajunge oricand medici, avocati, ofiteri, judecatori. Pentru ca asta presupune dreptul egal la educatie. Ca si din cel mai umil mediu se poate ridica un om demn de a profesa o meserie nobila. Raportand accesul la educatie la o societate lipsita de clase sociale (teoretic), putem usor sa ne imaginam cum oamenii proveniti din clasa de jos au incercat sa isi ofere iluzia burgheziei.

Problema a intervenit in momentul in care societatea inchisa in comunisma fost lasata libera, sa decida de capul ei incotro doreste sa se indrepte. Adica post decembrie '89. Propaganda sustinuta a politrucilor fabricati peste noapte in intelectuali din simpli linge-blide pe langa conducerea comunista a lovit in plin. Populatia saracita, preponderent agrara sau proaspat somera dupa privatizarile fortate si-a indreptat toate sperantele inspre intelectualitate. Si ne-am pricopsit peste noapte (nu chiar, dar exagerarea da bine in text) cu o avalansa de pretendenti la nomenclatura veniti din patura de jos a societatii. Initial a mers relativ bine. In noua societate capitalista era nevoie de experti in noile domenii de activitate. Era nevoie de ingineri, experti contabili, avocati, juristi, jurnalisti pe nou formata piata libera. Insa problema cu problemele e ca sunt usor de creat si dirijat dupa bunul plac al unora. Nu vreau sa ma duc in partea de conspiratie stupida in care sa spun ca societatea a fost bombardata cu osanale intelectualitatii gratuit doar pentru ca cineva avea o agenda de urmat. Consider ca a fost o iluzie de care multi s-au folosit pentru a-si putea urma scopurile meschine in umbra unei evolutii de carton.

Cand eram mic eram pus sa mananc matematica pe paine. Pentru ca daca as fi devenit inginer as fi avut un salariu bun. Apoi pentru ca matematica e la fel ca informatica si cine stie informatica nu moare de foame in zilele noastre. In paralel, tata era convins ca, daca as deveni ofiter de politie, as avea o viata lipsita de griji. La randul meu, eram convins ca, daca voi ajunge jurnalist la vreun ziar cunoscut sau la vreo televiziune, voi avea o existenta numai miere si lapte. Toate aceste convingeri ne-au fost induse de discursul agresiv sustinut in media subordonata politic, discurs care tot timpul blama situatia de criza in care se afla societatea romaneasca dand vina pe rand pe asistatii social, capsunarii din diaspora, somerii care nu sunt reintegrati pe piata muncii, persoanele care an de an pica bacalaureatul, cocalarii care asculta manele, drogatii care nu au limite, credinciosii incapabili de discernamant, pensionarii care nu au ce pune pe masa, etc. De zeci de ani ne este repetat obsesiv ca salvarea vine odata cu educatia, in aceasi timp ce ne este adus la cunostinta faptul ca sistemul educational e disfunctional si in acelasi timp ce vedem cu ochii nostri ca sistemul eductional este sabotat. Au disparut scolile profesionale, au fost transformate in scoli de arte si meserii si apoi au fost parasite si acelea pentru ca oricum elevii lor nu iau decat rar bacalaureatul. Si chiar daca iau bacalaureatul, si mai rar elevii acelor scoli ajung in invatamantul universitar. Problema e ca, ani la rand, ne-a fost repetat ca o mantra ca e injositor sa fim strungari, mecanici, vanzatori, agenti call center, depanatori, electricieni. Problema e ca acum stim ca si meseriile nobile sunt de cacat si nu ne pot asigura traiul decent. Am trecut prin prea multe greve ale profesorilor si ale medicilor, am vazut prea multi avocati manjindu-se in procese lipsite de morala, am vazut prea multi judecatori arestati pentru ca lua mita. Dar tot avem acea mandrie absurda si prosteasca a invatamantului superior. Trebuie sa le dam motive de lauda parintilor in sat, trebuie sa avem validarea ca suntem superiori asistatilor sociali, trebuie sa demonstram dirigintei dintr-a noua ca nu suntem lepre si putem termina si noi o facultate obscura care sa ne asigure mult ravnita diploma de licenta in frecat menta pe salarii mizere.

Problema cu problemele e ca niciodata nu cautam solutii reale. Ne inchidem in bula de superioritate romaneasca daca vine vorba de admis lacunele sistemului educational si o bagam p-aia cum ca romana e a doua limba vorbita la google si brusc viata noastra ar trebui sa fie mai buna. Uitam ca adunati la un loc, licentiatii romani care profeseaza in domeniul lor in strainate sunt doar o fractiune infima din totalul licentiatilor romani. Uitam ca, majoritar, licentiatii romani din diaspora activeaza in domenii blamate in tara, cum ar fi operator linie ambalare sau zilieri necalificati. Uitam ca, desi ne obligam copiii sa urmeze facultati de inginerie fina, nu mai avem fabrici, uzine si combinate in care sa folosim inginerii. Ignoram realitatea aia dura si jegoasa care ne spune ca majoritatea absolventilor de facultate ajung sa lucreze tot pe pozitii "pentru prosti", cum ar fi telefonisti, vanzatori, vanzatori, depanatori, secretare, tehnicieni. Doar ca acum pozitiile astea au nume fancy si nu mai observam absurdul situatiei. Acum avem PR manageri licentiati in jurnalism, account manageri licentiati in Contabilitate, assistent manageri licentiati in Litere, sales advisori licentiati in Management, head end support licentiati in Stiinte sociale, juniori chief technical officeri licentiati in Inginerie si lista poate continua.

Pregatim an de an mii de specialisti de care nu avem nevoie, urmand a-i arunca pe piata muncii unde nu isi pot gasi locul in domeniile pentru care s-au pregatit si fiind fortati sa se adapteze din mers la situatii carora nu le pot face fata, desi teoretic ei sunt capabili sa construiasca rachete si sa le lanseze spre soare. Problema nu e nici macar ca ii pregatim, problema e ca nu le-am spus niciodata oamenilor astora sa nu aiba sperante desarte cu privire la parcursul lor profesional. Nu i-am spus niciodata unei vanzatoare de concerte ca relatiile publice nu au nimic de-a face cu facutul cafelei pentru vedete si milogit pe langa sef pentru o invitatie la concert. Nu i-am spus niciodata unei proaste care nu stie sa rezolve o integrala ca la videochat o vor accepta si fara sa termine Politehnica. Le-am insuflat tuturor speranta ca traiesc intr-o societate de intelectuali, din care au disparut meseriile injositoare, sau le-au fost rezervate doar celor care nu au luat bacalaureatul. Da nu le-am zis ca, desi le-am rezervat meseriile injositoare doar alora fara diploma de 12 clase, aia refuza sa munceasca sau deja au fugit la ciordit prin Europa. Le-am dat sperante si i-am lasat apoi de izbeliste in societatea asta de cacat, unde un inginer licentiat este tratat in acelasi mod cu un simplu absolvent de 12 clase. Amandoi sunt pusi sa indeplineasca targetul de vanzari la Craciun.

Problema cu problemele e ca preferam sa le rezolve pulea, noi am mintit frumos. Noi, ei, dracu mai stie. Pe mine m-au mintit pana am terminat primul semestru de facultate. Apoi m-au scapat din mana. Dar minciuna continua si propaganda pro-intelectuali continua, de parca Floarea lu tanti Gherghina de la Titirestii din Vale trebuie neaparat sa termine ASE-ul ca sa ajunga vanzatoare la magazinu lu Lica de la primarie. Si va garantez eu ca Floarea lu tanti Gherghina e mai fericita cu viata ei de semianalfabeta decat John care a terminat Cibernetica si a ajuns acum sa vanda asigurari de viata. Si daca nu e de ajuns garantia mea mai am cateva exemple mai personale pe care le pot impartasi daca-mi dati o bere. Pai ce pula mea? Eu va invat cum sa nu ne mai scaldam in mocirla si voi nu sunteti in stare sa dati o bere? Ah, sunteti studenti si e greu ca parintii nu au joburi bune, dar vor ca voi sa aveti oportunitatea. Fas! Tineretul se scalda cu bucurie in mocirla creeata de propaganda asta intelectuala. Uitati-va la hipsteri cum au ei impresia ca publicitatea e un domeniu care va primi la nesfarsit infuzie de creativi. Si daca nu va convingeti uitati-va la toti programatorii care acum programeaza eficient tabele in excell si regulamente in word. Si lasati in mortii ei media sa spuna ce vrea, mai informati-va si voi din realitatea pe care o traiti.

PS: aceasta nu este o pledoarie impotriva invatamantului superior sau impotriva invatamantului, in general. Aceasta este o pledoarie impotriva imbatatului cu apa rece, ca provoaca dependenta.

Forme si cenzura

Beam tutun si ma gandeam. Ma uitam la luminitele din instalatie cum beculesc si ma gandeam.

Ba, cum lasam noi, noii pruteni, limba romana sa se duce pe pula! E vorba despre forma. Ca, tot incercand sa dam continutului valoare, am deformat si reformat ambalajul pana nu a mai ramas decat limbaj de lemn. Au mai ramas si forme pasionale, pure, simple, pline, care te iau si te plimba prin tot spectrul senzatiilor pana iti dau drumul din bratele lor, dar miza e pe cenzura. Cuvantul vulgar nu mai are ce cauta in literatura, spun unii, limbajul grobian nu poate naste nestemate ale gandirii, clameaza altii, mai davan pula mea, zic si eu mic, spetit sub greutatea cuvintelor ce-mi ies de sub taste. Oh, ce bine era daca puteam spune ca ies de sub condei, dar nu mai foloseste nimeni condeiul acum. Ar insemna sa folosesc exagerarea ca figura de stil, sa gasesc estetica minciunii si sa v-o servesc pe tava. Alaturi de cateva bucati de cacat proaspat. Bullshit! urla americanul, dar vai, cine te crezi, Bukowski? urla si romanul. Problema e ca unul urla generic, ca lupul la luna, si celalalt urla la mine.

Exista un trend in cultura romana care reneaga valoarea estetica a vulgarului. Nu ai cum sa pretinzi ca vulgul e urat fara a cadea in pedanteria snoaba a intelectualului ivit, nu format. Avem, deja, mult prea multe exemple de exagerari care au dus la dezastre, de la Hitler care si-a renegat obarsia evreiasca, pana la politicienii de rit nou care-si reneaga apartenenta la sistem. De la critici care si-au negat lipsa de talent distrugand creatiile altora, pana la vanzatori care si-au negat patria, apartenenta la un anumit trend sau sexualitatea, distrugand bariere sociale, morale, religioase si, mai ales, morale. Multi nu vor intelege. Este de-nteles. Traim in una dintre cele mai sarace tari din zona. Nu putem avea pretentia de profunzime spirituala de la oameni dresati sa vaneze banul care le aduce painea, vinul si caldura in oase de la cele mai mici varste. Dar putem avea pretentii de la ce-si aroga pretentii cu aroganta pretendentilor la mana printesei lui imparatu Ros. A alora care-si lasasera capetele-n tepe inaintea lui Fat-Frumos. Critici cu minti inguste, ratati in denial ce sunteti voi, hiene muscand hain din haina zdrentuita a celei care niciodata nu a fost Doamna Literatura Romana. Nu puteti clama lipsa de continut a unui concept transpus in ideatic din idilic bazandu-va doar pe capacitatea voastra limitata de a asimila imaginarul in realitate. Nu puteti trece idei prin filtrul moralitatii daca ratiunea voastra este limitata la impulsuri animalice. Nu puteti fauri medalii cand voi sunteti fauna unui ecosistem de energii metafizice. 

Ba da, puteti! Cine sunt eu sa zic ca nu puteti? Puteti bloca accesul formelor care va neaga normele in universul vostru. Dar ele vor continua sa existe si sa evolueze independent de confirmarea voastra. Si-n timp ce voi veti ajunge sa vi-o sugeti singuri, incovoiati de micimea propriilor reguli absurde, dizidentii vor exploda in toata splendoarea utopiilor lor la mii de ani lumina distanta de voi, dar nu prea departe, cat sa puteti sa le vedeti zambetul sincer si simplu pe care-l afiseaza. Cand va vede ca va autofelati, desigur.

M-am cam saturat de vaicareli.

Zilele astea e mare hype cu acuzarea lui Ion Iliescu in dosarul mineriada. La fel cum a fost hype cu acuzarea si condamnarea lui Visinescu. Problema nu e ca ii acuzam si, in sfarsit, sunt judecati. Problema e ca ne mintim ca asa ne razbunam si ca, dupa asta, o sa ne mearga mai bine.

Problema e ca, in fiecare an, la Craciun, dezbatem Revolutia de la 1989 ca pe o lupta pentru eliberare, in loc sa acceptam ca suntem in continuare condusi de acelasi sistem infect, cu aceiasi oameni lipsiti de principii morale la conducere, insa acum au alte denumiri functiile lor si alte mijloace scopurile lor. Problema e ca, naivi, ne lasam dusi de nas cu povestile celor naivi ca si noi care sincer au crezut ca lupta pentru libertate in acele momente. La fel cum, naivi, altii au crezut ca schimba politica, schimband politicienii intre ei la Colectiv. Problema e ca, naivi, cautam razbunarea in acte meschine si ne scuzam propriile meschinarii raportandu-ne la fapte inexistente in realitatea noastra. Problema e ca, tulburati de propriile lipse de certitudine, aruncam responsabilitatea in curtea vecinilor, in carca generatiilor trecute sau viitoare, fara a ne asuma intr-un mod cliseic insasi contributia noastra la perpetuuarea mizeriei in care traim.

Eram ieri in fata unui supermarket bucurestean si v-am vazut. Confuzi, impingeati galantare intregi in carucioare pe care le lasati uitate in parcare. Incercati sa iesiti claie peste gramada pe la intrare, carati fiecare cat poate mai mult sa care bautura, haine, electrocasnice si mancare si mai mai ca v-ati fi calcat in picioare pentru un loc in fata la coada de la-ncasare grabiti sa cheltuiti de pe acum 3 salarii viitoare, fara grija zilei de poimaine, ca maine clar nu o sa suferiti de foame, cu ochii in monitoare si displayuri de telefoane, citind stiri infricosatoare si documentare manipulatoare despre ce au facut generatiile anterioare sau despre ce fac clasele sociale actuale. V-ati crucit la ora cinci cu violuri din Vaslui si a doua zi ati dat jos crucea din cui nemaidorind sa urmati sfaturile Lui pentru ca e prea indulgent cu ai lui. Apoi ati plans de mama focului cand ati ajuns sa fiti condusi de "viniticii satului". Ati injurat batrani cand nu ati castigat majoritatea si majoritatea depindeti de batranii vostri, dar nu v-abtineti si ca prostii imi demonstrati ca sunteti ostiri de manipulati, orbiti de ura pentru ceilalti incat nu mai puteti sa judecati si singuri ca aruncati cu gura larg deschisa in cacat. Spun asta pentru ca voi sustineti c-ati votat.

Multi fac apel la umanitate zilele astea. Umanitatea are multe forme. Azi, am vazut in Mega Image un baiat platind painea unei batrane care nu avea destui bani. Nu a intrebat-o daca tine cu Dragnea sau cu Ciolos. Nu a intrebat-o daca se bucura ca Iliescu va fi judecat sau daca e nostalgica dupa Ceausescu. Doar i-a platit painea.

Umanitatea are multe forme, haideti sa le exploram pe toate, tot timpul.

pe scurt. zilele astea

- a sunat unu la usa. era popa cu colindu, i-am pupat icoana si s-a tirat fara sa astepte bani.

- am petrecut o ora cu un taximetrist in trafic, strabatand bucurestii la ora de aproape varf. concluzia, taxi uber face taximetrie pirat ca daca n-ai diploma de calificare nu poti sa sudezi in argon, da daca n-ai licenta de transport poti sa fii sofer freelancer. pelicanu si celelalte firme din ilfov au maimuta si normal e ca tariful catre otopeni sa fie dublu ca taximetristul se intoarce gol de acolo si oricum mai da-i in pizda ma-sii pe toti ca-s hoti. ar trebui sa fiu de dreapta, ca-s tanar, e pacat sa fiu socialist. oricum da-i in pizda ma-sii pe toti ca-s hoti. am incalcat vreo 4-5 reguli de circulatie, muie firea ca nu e trafic ok si ai gresit lucrarile din berceni. nu am fumat in masina niciunul. amandoi fumatori. femeile conduc cu ochii in telefon.

- nu conteaza ca premierul propus e femeie de etnie si alta religie, conteaza ca e pionul psd, de parca psd a sustinut ca-l va pune premier pe remus cernea.

- nu conteaza ca premierul propus e pion psd, nu are dosare, da e prietena cu penali, important e ca e musulmanca si de etnie, ca ce pula mea nu ia bor atitudine, ca daca stiam ca vor pune un minoritar imi bagam pula in ei si nu-i mai votam.

- progresistii tipa la conservatori sa fie mai conservatori devenind conservatori in raport cu atitudinea liberala a conservatorilor.

- nu mai suport trendul ironic.

- nu mai suport argumentarile de dragul argumentarii, certurile de dragul certei. prefer sa imi transform opiniile in premonitii.

- parca exagerez cu politica, dar se pare ca extremele sunt la moda iarasi sezonul acesta, pana la urma cea mai stilata din tara e o stridenta la acelasi nivel cu iulia albu devenita peste noapte critic avizat in ochii tuturor hipsterilor care se cacau pe ei de ras cand se plimba asta cu gaina.

Monopol pa arta, pa cuvantu meu de cercetas!

Sunt niste d-astia, mazgalitori de maculatura, care au avut o revelatie in timp ce urmau cursurile vreunui workshop de scriere creativa si si-au dat ei singuri seama ca sunt scriitori atat de buni incat nu au succes pentru ca lumea nu ii intelege.
Majoritatea se rezuma, dupa o astfel de revelatie, sa isi faca un blog si sa intoxice onlineul cu dejectiile lor creative. Astia sunt, majoritar, alde A-listerii participanti la orice goana dupa piscot. Altii gasesc cate o editura de mana a cinspea sa le publice prostiile. Am scris despre ei. Dar nu sunt cei mai dobitoci talentati astia, nici pe departe.

Am zis la un moment dat ca literatura s-a sinucis. Poate am exagerat atunci. Literatura nu s-a sinucis, a fost sufocata de toti idiotii care incearca sa puna monopol pe ea. De la alde bloggerii sfasiati de chinurile creatiei, pana la alde toti scriitorii de meserie in genul lui Nemerovschi & co, trecand prin asa zise somitati sau doar dobitoci lipsiti de simtul penibilului. Si-au dat seama unii ca editarea de carte e pe moarte, nu e niciun secret ca Romania nu are piata reala de carte. Scrii ceva, gasesti editura? Te cumpara cunoscutii si cei doi - trei fani de pe facebook. Atat. Daca vinzi mai mult de 500 de exemplare esti deja best-seller. Romanii nu fac des experimente la raft. Cumpara ce a fost deja declarat ca avand valoare, ii cumpara pe Coelho si Paler, pe alde Murakami si Cioran, Bukowski si, in general, orice laureat al premiului Nobel. Romanul nu se duce la librarie sa plece de acolo cu romanul sau volumul de poezie al lui Ion Popescu sau John Doe Nobody. Vrea sa simta ca banul lui a fost cheltuit cu cap. D-aia moare piata de carte. Da nu-i bai. Incepe sa prinda tot mai bine conceptul de carte electronica. Editurile oricum cer bani de la autori ca sa fie publicati in tiraje demne de tot rasul care sunt apoi epuizate cand autorul face cadou cate un volum fiecarui membru al familiei. Pizda ma-sii! Asta e, vrei sa fii artist? Mori de foame, ba, daca-ti place sa publici.

Dar aia de care zic eu ca si-au dat seama de pericolul care planeaza asupra pietei romanesti de carte nu sunt oameni care sa cedeze usor. Sunt scriitori si nu accepta ca munca scriitorului este lipsita de valoare materiala. Asa ca urmeaza doua linii mari si clare: acapararea mediului online si infuzia de talent pe piata, pentru a creea noi valori recunoscute. Problema nu e intentia lor, pentru ca  absolut normal sa existe o contrareactie la tendintele pietei. Problema e lipsa de simt al penibilului pe care o dovedesc aceste genii ale literaturii. LiterNautica, Literatura de Azi si Hyperliteratura. Astia sunt, din punctul meu de vedere, cei trei poli care incearca sa puna monopol pe literatura.

Literatura de Azi, proiectul care ar putea avea cel mai ridicat grad de credibilitate, cade in derizoriu in momentul in care Daniel Cristea-Enache nu mai vede dincolo de ego. Imi pare extrem de rau sa vad asta, multa vreme Cristea-Enache fiind unul dintre oamenii pe care ii urmaream cu respect (doar el a spus ca sunt un bun scriitor, deh, la unul din putinele concursuri de creatie literara la care am participat). Promitand vizibilitate unor scriitori slabi, Daniel Cristea-Enache ii numeste pe astia trendsetteri LdA, avand ca singura obligatie fata de LdA sa invite cat mai multe persoane sa aprecieze pagina de facebook. Asa se creeaza un fals viral in jurul paginii, care mai apoi publica creatiile lui Daniel Cristea-Enache si a doi-trei acoliti de-ai lui total lipsiti de talent (nu ca DCE ar deborda de talent).

Hyperliteratura e proiectul altui scriitor, Andrei Ruse, un gagiu cu oarecare urme de talent si la fel de mult ego ca DCE. Axata mai mult pe hipstereala artistica, Hyperliteratura promoveaza basini de adolescenti edgy. Au rubrica de recenzie de carte, fara a avea recenzori, au rubrica de creative writing, pentru da deh, adolescenti edgy si trebuie sa le dam impresia ca ne intereseaza mazgalelile lor si promoveaza la greu cartile scoase sub egida Hyperliteratura.ro, incercand sa beneficieze material de pe urma hype-ului creeat in jurul siteului/revista pe teme de interes artistic. Adica sunt si ei un fel de iQads - vand fara sa spuna ca vand, incearca sa vanda incercand sa para ca doar se documenteaza. O manipulare ordinara.

LiterNautica e un melanj intre Literatura de Azi si Hyperliteratura, proiectul unui cvasinecunoscut scriitor - Cornel Balan - cu nume predestinat scaldatului in ape tulburi. Sub pretextul promovarii literaturii de calitate sunt atrasi aici o serie de scriitori si scriitorasi care vor promova siteul promovandu-si propriile creatii si, implicit, creatiile abjecte ale lui Cornel Balan. Care Cornel e atat de balan incat pune virgula intre subiect si predicat si apoi da sponsored postarii pe facebook, ca asa mi-am adus aminte de el.

Nu este neaparat rau ca exista aceste proiecte. Rau este ca sunt conduse de minti inguste si caractere reduse, murdare, de oameni care nu sunt capabili sa inteleaga complexitatea unui curent artistic sau sa accepte ca nu ei sunt detinatorii adevarurilor absolute cand vine vorba de literatura. Poti, de exemplu, sa publici pe acele siteuri proze sau poezii superbe si sa obtii feedback excelent, insa la prima contra pe care o ai cu vreunul dintre sensei vei fi redus la tacere marsav. Nu poti promova inovatia literaturii, nu poti creea curente literare, nu poti evolua ca artist in umbra unor jegosi egoisti care se autopropun ca dumnezei ai literaturii romanesti si saracii nu reusesc sa castige indeajuns cat sa supravietuiasca din scris, nici nu au viata personala indeajuns incat sa poata privi actul artistic cu detasarea necesara unui lider. Acesti robotei au pretentia ca ei detin reteta succesului si suprima orice voce care spune diferit, chiar daca nu neaparat impotriva lor.

Si-mi bag io pula in toate siteurile lor de creatie literara ca astia au impresia ca talentul poate fi fabricat si scos pe banda rulanta dintr-o matrita. Si daca era doar un exemplu de dobitoc care incearca asta intelegeam, dar avem trei exemple diferite, indeajuns incat sa ne dam seama ca nu va mai fi resuscitata vreodata piata de carte din Romania

PS: mi-am adus aminte de dobitocul de Cornel Balan cand mi-a sarit in feed un articol de pe liternautica in care isi deroga atributii de guru literar si sfatuia lumea sa nu transpuna realitatea in literatura, ca el a facut asta si a fost greu. Si i-am zis ca e de cacat articolul. La care el mi-a replicat ca-s gay si popoet. Si mi-am dat seama ca omul sufera grav cand nu e bagat in seama. Na, ba, te-am comparat cu Ruse si DCE, esti multumit? Sau trebuie sa iti fac inca un cont pe gay.com, ca atunci cand mi-ai sters prozele de pe site pentru ca foloseam un limbaj "neadecvat"? Dobitocule!

Cu nou sau fara nou, tot noi

Cand spuneam ca USR nu ma convinge si ca ii vad ca fiind la fel de hiene ca restul partidelor, deseori imi era atrasa atentia ca nu le acord sansa de a demonstra ca sunt diferiti.

Am spus, repet, nu au avut discurs convingator in campania electorala, reusind sa ii faca pe cei de la PSD sa para genii de comunicare cu balbele lor. Au plans toata campania electorala ca PSD e rau, au furat o parte din votantii PNL si, partea cea mai sinistra, au convins niste oameni ca ei reprezinta alternativa. Au venit cu frantuzoaica lor care fura din banii statului de cativa ani buni si au prezentat-o ca pe mega salvatoarea hipsterimii. Clotilde Armand e doar un Dinu Paturica, oricat ar incerca oamenii USR-ului sa o poleieasca in mantia de salvatoare a neamului romanesc. E un om politic slab si nimic mai mult. Un pion care deviaza destul de des de la planul oficial, mascand sub gafe adevaratele intentii ale Partidului.

Hai, sa zicem, am exagerat eu cand am zis ca scopul lor e sa instaureze o noua dictatura. Desi semnele sunt acolo. Si cel mai important semn e parca ignorat cu vointa in aceste momente chiar de catre cei care ar trebui sa dea dovada de luciditate - sustinatorii curentului de innoire a clasei politice.
Sotul Clotildei a acuzat intentiile ascunse ale strategului de campanie al USR, un oarecare voluntar care sustine ca nu a primit bani contra serviciilor aduse USR pe durata campaniei electorale. A doua zi a fost suspendat din partid. Hei, traiasca libertatea de exprimare si noua clasa politica!
Stiti cine mai suspenda vocile care contraziceau deciziile conducatorului Partidului? Da, va asteptati sa zic Ceausescu, dar azi nu vreau sa exagerez. Dragnea il dadea afara pe Sturzu, conducatorul TSD cand Sturzu spunea ca nu vrea un PSD condus de condamnati.

Hei, ce diferenta exista intre cele doua cazuri? Ce diferenta exista intre vechea clasa politica si noua clasa politica? Niciuna. Hotii striga hotii si politicienii prosti striga ia uite politicianu prost.
Cum a strigat toata lumea la Dragnea ca e arogant cand nu s-a dus la consultarile de la Cotroceni, fara sa vada ca, desi ar fi putut fi invitata, Clotilde nu a fost invitata de catre seful ei, Nicusor Dan, dar a si oferit ca proasta motiv penibil ca ea trebuia sa se duca la munca, ca apoi sa spuna ca ar fi vrut totusi sa se duca si acolo.

Ba, nu v-ati saturat de politicieni care urmeaza planuri bine stabilite dinainte pentru a ajunge in pozitii de influenta? De ce trebuie ca doar media arondata PSD sa atraga atentia asupra acestor rahaturi pe care le face USR? De ce trebuie sa luati apararea din oficiu unor ciocoi noi, doar pentru ca ei zic ca ciocoii vechi sunt rai? Sunt toti ciocoi la baza, nu uitati asta.

Putinele voci care vad lucid situatia sunt insignifiante. Asta e. Candva va veti trezi si voi din cacatul asta de corectitudine politica si poate nu va fi prea tarziu.

Si cu montessori si fara montesorri...

... bomboanele acelasi gust are.

Vad azi in metrou o scena suprarealista. O batranica molfaia caramele pe banca, langa usa. Paralel cu ea, o fetita de vreo 10-11 ani, cu maica-sa la vreo 35-40. Trenul se apropie de statie, batranica se ridica, glont la fetita si ii pune doua caramele in mana. Copilul zambeste si ii multumeste, la care baba:
- Na la mama ca e bune. Ia si mananca, ca nu mori. Ce daca e de la mine?
Si se prelinge pe usa deschisa, clefetind entuziasmata o caramea. Fata se uita incruntata la ma-sa, ma-sa ii zice:
- Nu, ca sunt si multi nebuni pe lumea asta.

Si are dreptate. Cam multi sar gardul spitalului de psihiatrie fara sa aiba ingrijitori in civilie. Stau acum si ma intreb, oare Montessori le arunca puradeilor si cateva ciuperci otravitoare printre legume cand ii lasa sa fie autonomi sau le spunea ca unele lucruri nu sunt bune si le interzicea sa le faca/manance?

Despre corectitudinea politica si manipularea in masa, in Romania (2)

partea 1 aici

5 - Noua clasa politica

Aici am avea doua aspecte de analizat:
- independentii
- partidele noi

Lasam la o parte partidele noi facute de politicieni vechi, ALDE, PMP, haideti sa vorbim despre partidele care au avut pretentia ca ele chiar schimba clasa politica aducand oameni noi pe scena.

Pornit cu surle si trambite in jurul progresistei de carton Monica Macovei, partidul M10 mi-a castigat votul la alegerile prezidentiale. Apoi am regretat ca am votat, nu pentru ca as fi vazut-o pe Macovei ca pe o salvatoare nationala, ci pentru participarea la tertipul cu diaspora. A fost clar ca Macovei e doar o marioneta a lui Basescu, insa va si explic de ce cred asta: pentru ca s-a dus la mama dracu si toata ziua s-a plans la televiziunile pro Johannis ca ea nu poate vota, ca e diaspora disperata sa voteze si nu sunt organizati, ca nu sunt lasati sa voteze de catre sistemul corupt al lui PSD. Johannis a castigat cu voturile celor care au pus botul ca diaspora nu e lasata sa voteze, deoarece matematic voturile diasporei nu au cum sa faca diferenta chiar daca votau toti Johannis.
Dupa alegerile prezidentiale, activistii M10 au fost extrem de prezenti in online. Pana la alegerile locale, cand au disparut intr-o ceata groasa. Nu am auzit o singura data cum ca M10 ar candida la parlamentare, nu am auzit in nicio discutie vreo voce care sa spuna Monica Macovei sau orice alt nume de membru M10. Am intrat pe siteul lor azi. Nu inteleg ce s-a intamplat cu acest partid. Poate a fost doar masa de manevra pentru Johannis si se dorea a fi vocea societatii civile la localele din Bucuresti. La fel ca alt partid mic care a disparut dupa locale.

Va amintiti PP-DD? Partidul lui Diaconescu miza tot pe schimbarea clasei politice. Problema a fost ca figurile noi aduse de DD nu erau deloc noi, erau doar de la fundul gramezii de clasa politica, erau cele mai pline de cacat figuri, de nici macar PSD sau PRM nu isi permitea sa defileze cu ele. PP-DD ar fi avut sansa sa devina o voce puternica in parlament, dar i-a lipsit ceva esential pentru a functiona. I-a lipsit increderea membrilor in insasi formatiunea pe care o reprezentau. Convinsi ca sunt niste hoti, PP-DDistii au parasit imediat barca pe cale sa se scufunde, lasand-o sa se scufunde singura, cu DD la bulau si ei linistiti in parlament, fiecare la partidul de la care venise.

Impropriu numit partid, mai mult decat un ONG totusi, USB a fost distrus inca dinainte sa porneasca febra alegerilor locale. Centrat in jurul lui Nicusor Dan, vesnicul pretendent independent la primaria capitalei, USB a devenit vocea hipsterilor isterici in momentul in care a obtinut 3 mandate de consilier in CGMB. Urmand modelul observatorilor pe care i-a avut la locale, Nicusor Dan a chiulit de la sedintele CGMB mai mult decat l-ai fi vazut in stare pe tocilar. Sustinatorii au vazut in asta o metoda de a i se impotrivi Gabrielei Firea, motiv pentru care proaspat formatul USR a ajuns sa fie al treilea partid la alegerile parlamentare. Problema care se pune acum e daca va deveni un partid de opozitie sau o basina fasaita ca PP-DD. De ce spun ca este o problema? Pentru ca reprezentantii USR din teritoriu sunt fosti membri PSD. Pentru ca al doilea om ca influenta in USR este Clotilde Armand, director Egis Romania, firma responsabila cu supravegherea lucrarilor de la autostrada Transilvania. Nu pot avea incredere in cineva care a beneficiat de contracte cu statul fara licitatie ca va deveni acea voce noua de care are nevoie clasa politica.

Tot la partide mici care pretind ca vor sa devina noua clasa politica intra si PRU, PRM fara Vadim si alte dubiosenii in genul PSRO, insa e atat de evident ca sunt doar manevre proaste ale unor figuri cu state vechi pe scena politica romaneasca incat nu pot fi mentionate macar ca fiind tentative de partide.

De partea independentilor putem vorbi doar la trecut cu proaspetele rezultate ale alegerilor parlamentare. Vesnicul Remus Cernea nu va mai fi prezent in parlament. O singura tentativa de independent decent a existat, insa a fost transformata in caz social de catre social media si, automat, tarata in derizoriu: Visinel Balan. Cred ca Visinel ar fi facut echipa buna cu Remus. Desi il iau in ras pe Remus Cernea de cate ori am ocazia, e singurul despre care nu poti spune ca e corupt. Probabil ca nesansa lui a fost sa fie singurul necorupt intr-o oaza de coruptie si e de inteles de ce a putut avea doar initiative precum cea cu delfinii. Nu trebuie sa uitam totusi ca niciun partid nu s-a declarat deschis pro LGBT in contextul in care Coalitia pentru Familie doreste modificarea definitiei casatoriei in textul Constitutiei.

Problema cu corectitudinea politica este ca e usor de manipulat. Problema cu societatea romaneasca e ca se lasa usor manipulata si ca mereu va lua apararea unor idioti care doar profita de tragedii. Nu sunt aceleasi mase care se lasa manipulate de aceleasi ideologii. Sunt zeci de mase, formate dupa cum dicteaza nevoia si manate dupa cum cere ideologia.

In ultimii ani, Bucurestii au fost constant scena unor proteste de amploare medie, prezentate ca fiind extrem de mari sau minore, in functie de cine conducea sondajul. Pe fondul nemultumirilor legate de contractul RMGC, PSD si-a pus oamenii la conducerea miscarilor societatii civile, cu scopul de a prelua puterea de la Basescu. Uniti Salvam a fost portavocea lui Claudiu Craciun pana in momentul in care hipsterii au inceput sa isi dea seama ca ii conduce PSD. Asa ca au inceput sa se lase condusi si de PNL, PC (alt partid dizolvat in melanjul clasei politice), apoi de noi si noi ONG-uri, divizandu-se in mase de manevra usor de controlat. Asa au aparut iubitorii de maidanezi, iubitorii de biciclete, iubitorii de festivaluri in aer liber, iubitorii de sport pe bulevardele aglomerate, iubitorii de libertate sexuala, iubitorii de orice lucru care poate strange un grup de oameni cat sa nu se dea senzatia de nisa, dar nici cea de pop.

Nu spun ca e rau sa iubesti vreun lucru din ce am enumerat mai sus, insa! Democratia spune ca libertatea individuala exista pana in momentul in care intervine libertatea colectiva. Apoi apar legi care reglementeaza libertatea. Legile acelea trebuiesc respectate in interesul colectiv, dat de majoritate in democratie. Niciodata minoritatea nu trebuie discriminata pe motivele care o fac sa devina minoritate, insa nici libertatile minoritatii nu pot depasi libertatea colectiva.

In 2000, Claudiu Craciun a condus o manifestatie impotriva candidaturii lui Vadim Tudor la presedintia Romaniei. Lucru profund anti-democratic, pentru ca daca majoritatea nu doreste un presedinte nu il voteaza (simple as fuck, e unul din motivele pentru care a castigat Johannis alegerile, pentru ca multi au votat impotriva lui Ponta).

In 2012 au existat proteste violente impotriva lui Basescu si a guvernului Boc, pe fondul demiterii abuzive a lui Raed Arafat. Sau a amenintarii cu demiterea, nici nu mai stiu exact. Am vazut cu ochii mei o masina incendiata in intersectie la Unirii si geamurile tuturor bancilor din magazinul Unirea sparte cu pietre de catre cetateni nemultumiti. A intervenit jandarmeria. A inceput circul cu libertatea de exprimare. Cativa protestatari batuti au castigat procese. La cateva zile a fost numit un nou cabinet ministerial, dintre parlamentarii alesi.

In 2013, Claudiu Craciun conduce protestele impotriva exploatarii miniere de la Rosia Montana. Motivul: utilizarea cianurilor.
Cianurile sunt folosite in exploatarea minereurilor de aur peste tot in lume. Inclusiv in Romania. Nu si la Rosia Montana. Protestatarii sunt din ce in ce mai nesimtiti si agresivi, jandarmii nu mai au voie sa fie violenti, nu mai conteaza ca unele proteste sunt in afara legalitatii. Tinerii frumosi si liberi gusta din anarhie.

In 2014 o parte a tinerilor frumosi si liberi (divizati deja in Uniti Salvam, Miscarea de Rezistenta, ce dracu grupuri mai exista) exploda de bucurie in strada. Johannis devenea primul presedinte al Romaniei care parea sa nu aiba legaturi nici cu Rusia, nici cu America. Johannis este dovedit penal, proprietarul unei case obtinute prin fals si uz de fals. Mitingul de sustinere a proaspatului presedinte nu este autorizat, nu conteaza, oricum jandarmii nu mai au de mult timp voie sa bata protestatari. Traim o democratie perfecta.

In 2015 explodeaza clubul Colectiv. Johannis cere demisia premierului PSD si aduce la guvernare un cabinet tehnocrat, in urma consultarilor cu reprezentantii societatii civile. Ce pizda ma-sii inseamna tehnocrat? Ce e aia societate civila si de ce o reprezinta Tudor Chirila? De ce nu punem guvern dintre parlamentari? De ce nu organizam alegeri anticipate daca nu avem pe cine sa punem dintre parlamentari? De ce am ajuns in 2016 si inca nu ni se spune exact cine e vinovatul pentru accidentul de la Colectiv? De ce au existat voci care l-au injurat pe Raed Arafat? De ce fiecare protest mare e legat intr-un fel sau altul de Raed Arafat? Unde a disparut Claudiu Craciun si cine sunt ONG-istii astia aparuti peste noapte?

Parerea mea e simpla si poate parea cretina: dandu-si seama de riscul aparitiei unui partid care sa schimbe intr-adevar clasa politica, vechii politicieni au antrenat si angrenat in conflicte zeci de ONG-uri astfel incat societatea civila e noua clasa politica instruita dupa vechile precepte politice. Corectitudinea politica e noua democratie, PSD e baubaul perfect in umbra caruia va creste noul comunism care pretinde ca nu e comunism si la final toti vor trai fericiti pana la adanci batraneti. Inclusiv noi daca nu cascam ochii. Ati uitat ce bine era pe vremea lui Ceausescu?

Despre ce va să mai vie odată

Am spus de prea multe ori, cliseic ca poptamas, istoria se repeta.
La fel sunt de parere ca traim intr-un suprarealism de intersectie a mai multor universuri paralele incat asistam ca figuratia simpla la filmarea Idiocracy 2: The life.

Suntem condusi de un reality show regizat prost si scris de un scenarist schizofrenic. Comunismul se va instaura iarasi in Europa, un nou Hitler s-a nascut si a trecut deja de etapa Primului Razboi Mondial. Ma simt dezgustat de ideile pe care le emit astazi. Ma simt murdar, dar cu jegosii trebuie sa sari in mocirla ca super eroul Ciolos in antene. Poate - poate o pun si io de-un ciolan.
Clotilde Armand a spus ca pe vremea lui Ceausescu prezenta la vot era 99.9%. Sa ii spuna cineva, va rog, acestui marinimos salvator de origine ma predau in fata nemtilor ca acel procent reprezinta electoratul care alegea efectiv PCR. Prezenta era 100%. Spuneti-i, va rog, acestei straine arogante ca refuz sa o scuip in ochi daca nu imi stie istoria tarii pe care vrea sa o conduca. Aceasta femela  cu aere de contracte de 50 de milioane imi provoaca scarba, dispret, sila, dezgust si ceva amarui in gat cand ii observ incompetenta. Daca ar fi fost Elena Ceausescu aceasta Clotilde Armand intr-un univers paralel pot sa pun pariu ca citea COIDOI in loc de dioxid de carbon. Pun pariu ca il facea pe Ceausescu sa para cel mai liberal dictator fortandu-l sa castige alegerile cu doar 99,8%. Intr-un alt univers paralel, Clotilde Armand e un Hitler transgender, cu probleme hormonale, care cauta epurarea rasei umane pe motiv ca nu ii sunt recunoscute realele veleitati de life coacher pentru vedete. Clotilde Armand e Titi din Enigma Otiliei, doar ca in aceasta realitate alternativa a fost abuzata sexual in repetate randuri de catre bona ei nemteasca in beciul unei case cu bulina rosie.

Aceasta cucuvea cu creier de pestisor auriu uita ca e promotorul unui partid progresist si, impinsa de avantul propagandistic al lui Hitler dupa ce luase 2 procente la alegeri, declama clar si raspicat ca doreste instaurarea unei dictaturi. Pentru ca, nu e asa, daca nu votezi ar trebui sa fii arestat ca pe vremea lui Ceausescu. Imi e scarba de ceea ce am scris si imi e frica sa nu am vreo premonitie d-aia subita. Madame Clotilda, de ce nu urmati Madame scenariul si dati in goarna SCOPUL FINAL? Pai ne-ati rugat frumos sa mars la vot si daca nu ati castigat nu e democratie? Parca eram fericiti sa fim opozitie cand petreceam azi noapte in Expirat pe muzica de hipsteri corporatisti. Parca luam in considerare si o colaborare cu PSD. Ce dracu faci, Clotilde? Ne minti in fata? Vrei sa votam cu tine toti astia care nu am fost la vot? Dar poate noua ne plac si oamenii care stiu sa vorbeasca intr-un mod natural limba romana, Clotilde. Poate nu toti vrem sa iei tu contractele cu statul. Poate vrem sa le luam noi, Clotilde. Minte-ne frumos, cu cap, nu ca o persoana cu reale deficiente mentale. Joaca-te frumos cu locurile tale in parlament, vezi, doar cei mai versati au locuri acolo. Prefa-te frumos ca muncesti, nu chiuli de la munca de parca viata ta e o comedie proasta cu adolescenti care si-au luat part-time in vacanta dinainte de a 12a. Si poate poate te vom lasa si sa faci cateva specialitati frantuzesti prin tara asta careia nu-i cunosti istoria. Cine stie, poate croissantul va deveni noul cozonac, sau menaj a trois noua ta pozitie preferata. Ce va sa vie, vedem atunci daca eviti sa mai devii isterica in spatiul public.

Pt blog. Frumos si liber

Tinerii sunt frumosi si liberi cat timp urmeaza doctrina unui Anume partid. Altfel sunt tot niste drogati derbedei, golani, inculti, someri asistati social, habar n-au de capul lor si mai sunt si prosti plangaciosi. Probabil ar fi mai bine sa plece-n pizda ma-sii toti politicienii si politrucii astia sa faca politica lor varza la Brussels. Si sa ne lase-n pizda mamii noastre ca e clar ca am obosit sa ne tot luam tara inapoi, c-am vazut si noi ca, oricum ar fi, nu-i o tara ca afara. Asta-i tara in care avem dreptu sa fim liberi cum vrem noi. Nostalgici, progresisti, xenofobi, homosexuali, crestini, atei, tocilari, hipsteri, cocalari si oricum au ei chef sa ne catalogheze cand vor sa ne pizdim intre noi. 

Ei? Hei, Suhai, esti paranoic. Ei nu exista! Ei suntem noi, da nu ne convine ca suntem minoritari si nu putem impune democratia noastra. 

Aici ma trezesc din avantul patriotic si-mi dau seama. Clasa politica romaneasca ne trateaza fix cum ne tratam noi intre noi cand nu suntem ipocriti si ne dam cei mai moralisti lupi. Hotii isi schimba functiile intre ei cum schimbam noi barfe unii pe la spatele altora. Primim pomeni electorale fix cum suntem generosi de doua ori pe an si ii dam 2 lei cersetoarei degerate de la metrou. Suntem mintiti fix cum mintim cand nu avem chef sa iesim din casa si spunem ca suntem bolnavi. Promisiunile electorale sunt tinute cu aceeasi ravna cu care terminam noi un proiect de 5 zile in doua, dar ii spunem sefului ca avem nevoie de minim doua saptamani pentru a face treaba si apoi frecam pula pe internetul de la birou. 

Suntem frumosi si liberi in societatea noastra tanara. Si nu putem avea o tara ca afara, avem nevoie de timp pana sa ne maturizam social. Si o sa ne maturizam din pula daca ne impotmolim la un cacat de subiect cum e politica, in loc sa evoluam impreuna, fiecare in ritmul lui si oricum trasi fiecare de catre colectiv dupa el. Pentru ca nu putem sa ne aducem tara aia de afara aici, trebuie sa ne-o construim. 

Aici am rezumat ce aveam de rezumat despre campania electorala, alegeri si rezultatele lor. Sa ne intoarcem la blogging. Pauza de pizdeala indoctrinata a luat sfarsit. 

Actorii care joaca in reclame sunt cersetori enervanti.

Pfew! Baga-mi-as pula! Birtai titlul. Asta e, trebuia sa o spun simplu.

Citesc recent pe platforma publicitara care-si minte frumos clientii ca doar ii documenteaza, iQads, ca unii din publicitate s-au gandit ca nu e de ajuns ca esti in magazin, tre sa-ti bage cu japka produsul lor in cos. (link aici pentru curiosi)
Deci nu e de ajuns ca sunt super aglomerate supermarketurile, cu standuri peste standuri, raioane si pula mea, promoteri si promoterite care-ti servesc cancer la mini-portie, cu tiganci care se baga ca proastele la casa de gravide si apoi injura casierita ca de ce nu se face garantia la casa pentru aspirator, in pizda ei de vaca proasta! Cu pensionare casierite mai acre decat vanzatoarele de covrigi, cu retardati care darama sare de himalaya si isi baga pula-n munca maturatorului, cu manuitori de cutii care-si dau aere de ingineri la NASA, cu pitipoance care cantaresc clefaind din guma casoletele cu mici si cefe, cu fructe si legume imputite trecute prin mainile a noua pensionare cochete si a doi mosuleti sfrijiti, prea saraci sa-si permita o inmormantare asa ca isi prelungesc viata de pe o zi pe alta sub ochii nimanui, ca nu au nici pe dracu sa le poarte de grija, cu copii rasfatati care urla in mijlocul raionului de cosmetice la ma-sa ca ei vor pokepulanpizdamamiilorderazgaiti sub protectia sfintei montessori, cu gospodine care se vor cochete si isi plimba laptele si ouale pe langa vopselele de par si unghii, cu mecanici priceputi care stau 3 minute sa se decida daca azi isi iau ciucas sau timisoreana la pet de doi sau doi jumate. Baga-mi-as pula!

Un publicitar hipster cretin si lipsit de originalitate din varful tenisilor jegosi pana in varful barbii pieptanate a vazut Filantropica si si-a dat seama ca exista oameni carora le poate schimba viata: actorii aia care pica pana si castingul pentru figuratie la ochii din umbra. Asa ca s-a dus el frumusel la ei si le-a zis:
 - Hai, coaie, sa facem istorie. 
 - Cum? au zis ei cu ochii inlacrimati de foame. 
 - Pai, va place sa munciti? 
 - Nu, au raspuns ei in cor. 
 - Perfect! Pentru ca nu vreau sa munciti, vreau sa va lasi spiritul creativ sa zboare. Tu, Gigele, ce te pasioneaza? 
 - Mima, men, io nu prea pot sa tin minte versuri sau d-alea, replici.
 - Bine, Gigele. Stii ca faci cuburi d-alea imaginare pe langa tine?
 - Nu stiu, men, ca alea e grele. Io ma joc cu niste popice imaginare, dau din maini, mobilitate motrica dobandita dupa ce a citit mama pe wikipedia ca era una Montessori, da deja ne abatem de la subiect.
 - Bine, am inteles, iti limitezi avantul deoarece nu ai pic de. PERFECT!
Si l-a dus el pe Gigel sa faca pe prostu in fata raionului de bere, sa incurce circulatia, sa mareasca aglomeratia si sa convinga trei spalati pe creieri sa plece acasa cu o bere fada si lipsita de eleganta.

Pai baga-mi-as pula-n mortii ma-tii de hipster publicitar jegos si lua-ti-as barba-n varful pulii! De ce ii dai ba sperante lu Gigel ca el poate fi actor? De ce macar ii dai senzatia ca e mim, ba? Tu nu ai pic de bun simt, jegule. Ca sa nu mai spun ca ai ales cel mai scarbos tip de cersetor care putea exista. Unu care canta prost la chitara si mai si urla arogant hai, boss, da si tu 5 lei ca fac cheta sa ajung in vama. Cersetorul ala atat de prost incat nu e in stare sa inventeze o poveste frumoasa si sa ti-o prezinte cu curajul omului care nu are nimic de pierdut. Nu, prostule. Ai ales tipu ala de cersetor tiganca stridenta care-ti strica masa la mecul de la Obor cu busuiocu ei pe care ti-l baga sub nas cu japka si apoi iti cere 20 de lei pentru noroc, patroane, trai-ti-ar familia si nevasta!

despre publicitate si altele.

Nu stiu altii cum sunt, dar eu, cand vad reclame la tv, turbez. Ma cert cu televizorul ca un mos de 80 de ani care crede ca Andreea Marin chiar e inchisa in ecran si-l aude daca-i fute cateva injuraturi. Sau palme.

Asadar: femei cretine, iubiti obsedati sexual, betivi cretini, dobitoci imbuibati, dependenti de pastile, victime ale misoginismului, tocilari complexati, femei geloase, femei proaste, femei cu standarde joase, betivi amuzanti, bidinari libidinosi, iubiti obsedati sexual, soti subjugati sexual, oameni care semanati cu teo de la nimic nou, studenti flamanzi, datornici la banci, oscar si ceilalti clienti provident, purtatori de carduri goale, ganditori cu pula, mancatori de margarina CUM PULA MEA CUMPARATI CACATURILE ALEA DE PRODUSE CARE AU CACATURILE ALEA DE SPOTURI PUBLICITARE CARE VA INSULTA SI ULTIMA FARAMA DE DEMNITATE UMANA? Lasati, ba, achizitionarea brandurilor care isi fac publicitate cretina pe seama hipsterilor cretini care isi spun publicitari si indreptati-va spre alte branduri care nu va insulta demnitatea.

MANCATI, BA, SUNCA DE PRAGA VRAC, NU SUNCA SISSI CARE VA SPUNE CA SUNTETI NISTE PROASTE BULIMICE SAU SUNCA DE LA CAMPOFRIO CARE VA SPUNE CA BARBATII ADEVARATI MANANCA DOAR CARNE PROCESATA CHIMIC CU GUST DE CAUCIUC. Asta ca sa nu mai zic de crenvurstii pulii care dau halucinatii copiilor.

Terminati, ba, cu prostiile!

Am observat in ultimele 2-3 zile un trend ascendent in ceea ce priveste glumele spirtoase: ANA cu N scris invers. Ba, voi nu mai aveti pic de stil? Un betiv adevarat nu ar bea o ANA in viata lui, un adevarat machitor stie ca MONA e viata, ANA e doar un episod trecator care va fi uitat la fundul valului de spirt pana-i va iesi toata albastreala aia spalacita, lipsita de personalitate.

Inca din cele mai tulburi perioade ale civilizatiei si dezvoltarii sociale artistii au cautat si au cantat in toate artele posibile profunzimea spiritului. Cu timpul, adevarul s-a tot diluat dupa treceri repetate prin perspective diferite devenind un cocteil de senzatii si trairi, un mix de sentimente arzatoare care-ti da reset realitatii in timp ce ochii iti sunt inundati de lacrimile dureroase ale cunostintei. Orice poezie, orice poveste sau filosofie, orice religie, dogma sau crez palesc in fata unui paharel de spirt MONA. Adevarata cunoastere ii apartine omului simplu, matur in imaturitatea faptelor, consumatorul de MONA traieste cu intensitatea multiversului, lumi nebanuite nascandu-se sub asprimea arsurii pe care o resimti in momentul in care tragi o dusca sanatoasa de Adevar. Bucuria simplitatii in care se scalda spiritul unui astfel de om este incomparabil cu orice incercare de reproducere artificiala a frumusetii, cum ar fi acest adjuvant care atenteaza la locul de Intaia Spirtoasa a perfectiunii. Finetea detaliului cuprins in picatura de MONA este imperceptibila cacanarului de rand care hahaie frecandu-si egoul mic si usor de multumit in fata unui citat poptamasian de genul "daca nu ai o Claudia in viata ta nu ai nimic". Ba, terminati cu prostiile! Sunteti wannabe in cautarea MONEI si negati adevarul fiindu-va frica de propriile dorinte constienti ca va puteti autodistruge in cautarea esentialului existentei si a esentei existentiale.

#obsesii

Acest rezumat nu este disponibil. Dați clic aici pentru a vedea postarea.

Cand isi baga dracu' coada

Nu stiu altii cum sunt, da' io cand vad ace incep sa tremur. Si, daca mai si stiu ca acele ace vor intra in mine, aproape ma cac pe mine ca o pizda fricoasa.

Pe langa ace, nu-mi plac nici tepele. Povestile cu Vlad Tepes si cat de smecher era el ca tragea pe oricine in teapa mi se pareau oribile. Efectiv nelegiuitii acelor vremuri erau supusi unui regim de teroare barbar. Nu am vazut vreodata un semn de cod moral in trasul in teapa pe care-l practica Tepes si nu am inteles niciodata de ce e privit ca un erou d-asta neaos romanesc. Omul ala tragea in teapa pe oricine avea tupeu sa i se impotriveasca, in pula mea. Era un criminal nenorocit, nu un justitiar. Bine fac americanii ca il prezinta ca fiind un vampir, pacat ca nu profitam si noi din cacatul asta de legenda.

Ba, si e total de cacat cand urmeaza sa fiu intepat imediat dupa ce am luat o teapa. Si fix prin asta trec in prezent. Bine, e vina mea ca am luat teapa. Orice teapa e din vina victimei, in pula mea, ca nu am vazut pana acum niciun hipnotizator d-ala sau alt fel de magician care sa umble cu asta are, asta n-are, asta e castigatoare. Nu, in pula mea, doar cocalari cu tupeu am vazut sa umble cu tepe si jepci, nu savanti si/sau alchimisti.

Asadar, care e problema: am dat teapa unei banci acu vreo 2-3 ani. Si m-a durut in penis, nu i-am cautat si nu m-au cautat. Si saptamana trecuta am inceput sa fac injectii din proprie initiativa pentru ca m-a fortat organismul sa fac asta. Si pe urma m-am trezit ca am contul blocat de o poprire in urma unui proces de executare silita pe care l-am pierdut in iunie fara sa stiu. Acum cum pula mea sa nu am spasme cand vad asistenta ca apropie acul de curul meu cand eu am fost tras in teapa de catre sistemul asta de cacat pe care am incercat sa-l trag in teapa?

"Poezii pentru vaduve" - cica recenzie

E o carte misto.

Atat am vrut sa scriu inainte sa-mi dau seama ca ar crede unii ca vreau s-o fut pe Marcica daca scriu doar atat.

Am fost la lansarea care a avut loc la Gaudeamus, standul Herg Benet. Ca toate lansarile de la Gaudeamus a fost prost organizata si proasta per total. Voicescu nu a fost in stare sa spuna 3 cuvinte cu sens "cartea a fost scrisa de Marcica Belearta, cunoscuta si ca Marcica". Sa mori tu, Voicescule, ca ai scris romane si asta e tot ce poti? Dupa ce s-a balbait doua minute s-a impiedicat prin niste cabluri de microfon si a invitat-o pe Marcica sa vorbeasca. Vaca asta a refuzat, asa ca a inceput sa vorbeasca vaca aia de Ana Barton. Din fericire doar a citit vreo 5 poezii de-ale Marcicai (vezi, Voicescule, cum se zice?). In timp ce aia recita "mortii ma-tii, pula, fut", a trecut un dobitoc printre standuri si a strigat "rusine!". M-am uitat la el incruntat, a zis "ce pula mea va uitati, ba?", mi s-a facut frica si am fugit la Nemerovschi sa-mi dea un autograf. Mi-a dat piticu gras o carte furata peste ochi, mi-am revenit rapid si m-am dus de a facut o poza cu Marcica. I-am zis "muie ca n-ai vorbit, trebuia sa stii un speech, io asa am facut cand mi-am lansat cartea" si i-am dat cateva sfaturi despre cum sa fie poet in 2016. Apoi m-am carat.

Aseara am zis ca e cazul sa si citesc cartea daca tot am dat 17 lei pe ea. E o carte misto. Grafic adica. Vizual. Arata chiar smen (bravo, Voicescule!). Arata si mai smen daca includea ilustratiile la Afurisila, da' asta e. E o carte curata si nu ar fi trebuit sa te zgarcesti la legatura, Voicescule. E singurul lucru ieftin din toata manopera.

Poeziile sunt simple si originale, amuzante si fara mesaj. Din punctul asta de vedere au la fel de mare potentialul de a fi doar penibile la fel cum il au si pe acela de a fi geniale. Marcica e o retardata misto si se vede asta prin fiecare poezie pe care o citesti in "Poezii pentru vaduve". Dupa zece minute vei termina toata cartea si va deveni un bibelou extrem de chic in biblioteca ta de hipster prost care inca mai cumpara carti.

E o carte misto. Atat pot sa zic.

Daca vreti sa o cumparati, aici link.

Uitati si niste poze.

Cum sa scoti un best-seller

Am fost in weekend la Gaudeamus, pentru a participa la lansarea volumului "Poezii pentru vaduve", scos de Marcica Belearta la Herg Benet.

Asta a fost un compromis din partea mea, Herg Benet e cea mai hoaita editura din toata panoplia de edituri hoaite din Romania, dar Marcica e misto si, daca astia i-au editat cartea asta e, am trecut peste repulsia pe care mi-o provoaca Herg Benet. O sa scriu si despre volumul Marcicai (asa se face corect acordul, Voicescule!) dupa ce il citesc pe tot, pana atunci o sa spun cate ceva despre cum poti sa iti dai impresii ca esti editura relevanta care editeaza scriitori relevanti.

In primul rand se ia un  ̶m̶a̶s̶c̶a̶r̶i̶c̶i̶ director de editura care nu e in stare sa lege 5 cuvinte in 2 propozitii. Apoi ii dai o nevasta la fel de originala ca trendul emo, productiva ca Sandra Brown, talentata ca Laura Andresan si cu egoul unui Smeagle. Pe langa aduci toti bloggerii care se screm sa para scriitori (Lucian Mindruta, Petronela Rotar, Ana Barton, samd.) si le faci lansari mega promovare in social media ca sa creada gospodinele ca e un act de cultura sa iti faci poze cu maculatura astora si astepti sa vinzi. Teoretic ai o casa de editura, cu nume mari (bine, nu mai mari ca gusa sotiei  ̶m̶a̶s̶c̶a̶r̶i̶c̶i̶u̶l̶u̶i̶ directorului), care vinde! Numele alea mari de care am spus sunt deja bloggeri care stiu ca sunt A-listeri, piscotari imputiti care nu au pic de talent sau de coloana vertebrala, capabili sa-ti vanda si cele mai personale povesti sau cele mai false teorii, asa ca au un fan-base de oi incapabile de discernamant care le vor aplauda fetid ineptiile debitate sub titlul de "romane", maculatura lipsita de valoare literara oferita intre coperti colorate, kitschoase, fix pe placul cocalarilor care nu urmaresc WowBiz.

Apoi prinzi si tu un locsor aglomerat la un targ de carte, iti prezinti editura, vinzi niste carti si faci top dupa ele fara sa dai cifre si gata, esti vedeta. Mai ales ca ai standul de carte mai mic decat taraba de mici de la capatul parcarii si in poze se va vedea ditamai aglomeratia. Probabil ca  ̶m̶a̶s̶c̶a̶r̶i̶c̶i̶u̶l directorul care-si pompeaza best-sellere in nevasta va declara multumit ca are o afacere de succes, pula mea, nu neg asta. Insa are si pretentia ca e act de cultura ce face si asta e de cacat.

*Disclaimer: a fost aruncata pastila cum ca eu am fost refuzat de Herg Benet si d-aia sunt hater la adresa editurii si a scriitorilor editurii. Nu am trimis vreodata un singur text la Herg Benet cu intentia de a fi publicat de catre ei, din simplul motiv ca 90% dintre scriitorii Herg Benet sunt bloggeri prosti si nu vreau sa stau in compania lor. De asemenea, nu am futut-o niciodata pe Cristina Nemerovschi. 

Dictionar de blogging: de la A-lister la piscotar

Cred ca aveam vreo 15-16 ani, poate chiar 17, pula mea, cand am citit intr-un FHM ca nu-stiu-ce blog este un blog foarte smecher, asa ca imediat ce am prins o conexiune la internet am intrat pe el. A fost prima interactiune cu zona asta de internet si nu a fost deloc neplacuta, din contra. Am descoperit ca in spatele unor domenii gratis (weblog, wordpress, blogspot) stau oameni care discuta teme de interes general, deseori filtrate prin prisma propriilor experiente, formand o adevarata comunitate bazata pe schimbul de informatie si analiza acesteia sub cele mai felurite aspecte. Existau bloggeri politici, culinari, sportivi, scriitori, insa din punctul meu de vedere toti erau filosofi, ganditori. Bineinteles ca existau si prosti si antipatici, insa prostii aveau tagma lor de care restul radea in barba in timp ce le explica inca o data de ce USL e penibil incercand sa il dea jos pe Basescu. Sau orice altceva. Existau discutii aprinse, atitudini arogante si pozitii de autosuficienta, insa totdeauna exista o limita - oamenii acceptau ca nu pot schimba perceptia celuilalt asupra problemei discutate si rar de tot vedeai giboni care iti retezau dreptul la exprimare. De obicei gibonii mentionati erau A-listerii, bloggerii care aveau atat de mult trafic incat puteau face bani din ad-sense sau vanzare de reclame. Bloggeri care captau atentia pulimii in timp ce greii blogosferei radeau in barba "ala face bani din blog, ce ratat!". Pentru ca bloggingul era vazut ca o pasiune, nu ca o sursa de bani. Pentru ca bloggerii erau bloggeri si nu se credeau jurnalisti, ci stiu ca sunt doar analisti si observatori. Pentru ca totusi aroganta avea limite si parca toata lumea stia ce e ala bun simt. 

Apoi si-au dat seama publicitarii cu diplome fabricate pe bancile studiourilor de videochat ca bloggingul poate fi o nisa a publicitatii foarte productiva. Si au aparut advertorialele. Tot mai multe articole de pe blogurile mioritice nu mai erau articole, ci reclame de-a dreptul teleshopping. Oamenii care nu faceau limita dintre pasiune si ocupatie au inceput sa investeasca in bloguri. Hai un domeniu, hai un host mai bun, hai o adresa de email si deja trebuiau sa amortizeze cumva golurile din buzunar. A-listerii erau smecheri, deja aveau domeniu propriu si incepusera sa scrie si prin presa. Astia micii se pizdeau prin "concursuri de blogging" cu nume fanteziste in care 20 de branduri le cereau 500 de advertoriale in 4 saptamani pentru cateva produse amarate. Deja nu mai existau grei in blogging, nisa de mijloc se disipase in social media unde e mai la indemana comunicarea, A-listerii erau in presa scrisa, la tv, in social media si pe blog in acelasi timp, iar bloggerii de advertoriale incercau sa devina si ei relevanti.

Problema nu este problema decat din prisma faptului ca bloggingul a devenit meserie intre timp, nu mai este o simpla pasiune. La fel cum gamingul a devenit sport, nu mai e doar o metoda de relaxare. Si cand esti platit, fie si cu o maslina, pentru ceva produs de tine incepi sa te minti ca tu esti acel produs. Si astfel a disparut bariera dintre viata sociala si social media, dintre blogger si blog, dintre producator si produs. Practic, pestii au devenit curve si s-au convins ca le place sa se futa, dar adora cand sunt platiti pentru asta. 

Asa se face ca acum aproape orice blog este o extensie a unui trust de presa sau a unei agentii de publicitate (la fel cum si alea doua sunt de obicei mana in mana). Orice blogger incearca sa iti vanda o carte scrisa de bloggerul respectiv, o emisiune la care lucreaza ala, o masca de par pe care o foloseste bloggerul, un voucher de reducere de black friday sau orice cacat gaseste bloggerul respectiv de vandut. Care blogger spune blogger mandru, cu emfaza, de parca ar spune doctor in drept si psihologie, scriitor, filosof si jurnalist in acelasi timp, nu de parca ar spune parerist. Toti analfabetii puerili platiti cu doua scovergi pentru articole proaste se cred maestrii ai cuvantului, sensei ai literaturii si detinatori ai adevarului suprem, uitand ca-s doar niste milogi incapabili de a produce bani altcumva. Si lucrul asta degradeaza calitatea cuvantului. Tocmai d-aia principala replica pe care o primesti cand ii spui unuia ca scrie prost, gresit, gandeste alterat sau pur si simplu e fals o sa fie "da ce, ba, ma platesti tu sa scriu?". Si cand vei primi replica asta vei stii ca nu exista A-lister sau piscotar, ambele tipare fiind doua perspective asupra aceleiasi masti. Masca parvenitului care se crede mare manipulator. 

Exista totusi exceptii, oameni care inca nu si-au vandut scriitura pe un piscot. Si aia sunt ultimii bloggeri. Sau primii, depinde cum vrei tu sa privesti.

N-am plecat, dar ma intorc

Aveam nevoie de o gura de aer. Un cuvant care sa nu imi para artificial, sa nu fie produsul unei masti sociale, sa nu incerce sa-mi vanda spatiu publicitar intre doua idei obosite, sa nu vrea sa ma invete ca e in regula sa fut pitipoance proaste sub senzatia ca aia e filosofie de viata, sa nu fie angajatul vreunui partid politic sau pur si simplu sa suga pula online pentru atentia gloatei.

Putea sa fie oricine, personalitate publica asumata sau ilustru anonim, nu-mi pasa. Important era sa fie acel cuvant, fix ACELCUVANT. Ingrijit, amuzant, stapan pe sine si pe logica sa, nevandut vreunei ideologii, in cautarea unui sens fara a parcurce un drum haotic intre intentie si actiune, uneori de o seriozitate care sa ma faca sa ma indoiesc de propriul meu argument, alteori de o absurditate atat de atipica incat sa ma faca sa ma indoiesc de propria mea realitate, autentic.

Si l-am gasit. Acum sase ani jumate am pornit blogul asta, cu scopul de a avea unde sa-mi vars poeziile si proza. Intre timp s-a dus pe pula, supus etapelor de schimbare prin care a trecut si el, alaturi de mine si de cuvantul meu de-a lungul anilor. De la pustan de aproape 19 ani, la asta care-s acum. Acum il repornesc cu scopul declarat de a-l face acel cuvant pe care il cautam.

Eram tot timpul aici, dar taceam. Asteptam momentul potrivit.

Romanul care nu va aparea niciodata

Primele episoade din "Romanul care nu va aparea niciodata". 

1 intro

Aveam 16 ani abia impliniti cand am trecut prima data granita Spaniei. De fapt, nu imi amintesc momentul exact in care am iesit din Franta, cred ca dormeam. Fusese un drum extenuant, cu intamplari care depaseau tot ce putea concepe imaginatia mea pana atunci. Nici nu stiu de unde sa incep. De la gagica blonda si proasta (ce cacat de pleonasm) care isi luase teapa la alba-neagra fix cand ieseam din Romania? De la faptul ca soferii erau mana in mana cu tiganii care ii luasera aleia banii cu japca? De la aceeasi soferi care o facusera pe aia posta tot drumul pana in Spania pentru tigari si cafea? De la gaborul care statea pe scaunul de langa mine si care nu intervenise deloc cand aia era jefuita in fata noastra? Habar nu am. Tin minte ca rasuflam oarecum usurat ca am ajuns in Spania. Era undeva pe la amiaza, drumul era drept in fata noastra, aproape ma simteam ca intr-un film american cand se urca eroul intr-un autobuz d-ala cretin si strabate desertul. Atentia mi-a fost atrasa de ce se intampla dincolo de gardul soselei, langa padure. Un cuplu isi explora sexualitatea in aer liber. Ea era intinsa pe spate, pe capota din fata a masinii, cu picioarele ridicate, iar el o futea cu pantalonii in vine, tinand-o de sani. Brusc m-am simtit ca in Romania. Totul era schimbat, de o noutate infricosatoare si extrem de fucked-up in acelasi timp. Seara urma sa dorm intr-un pat dupa 3 zile de strabatut Europa in zig-zag.

Iesisem clandestin din tara, cu doar 45 de euro la mine. Credeam ca viata mea doar a inceput, fara sa-mi dau seama ca, de fapt, doar a inceput sa se duca dracului.

Decartasem la iesire din Romania 25 de euro, 20 drept multumire soferului care ma ajuta sa ies din tara neinsotit si 5 la cheta comuna pentru a evita controlul bagajelor. E ceva obisnuit, sau era. Doar doua-trei voci slabe au murmurat impotriva chetei, insa au contribuit si ei. Pana si gaborul care imi era vecin de scaun. Asadar plecasem sa cuceresc Spania cu 20 de euro si inocenta taranului care nu isi parasise satul natal pana atunci. I-am cheltuit pe sandvisuri si suc in parcarile din Austria, Italia si Franta. Si nici macar nu au fost multe sandvisuri. Un euro m-a costat doar sa ma pis in Austria. Un coleg de calatorie s-a pisat frumos langa un alt autocar in parcare, ii trebuia euro ala pentru inca o bere.

Realitatea in care traiam atunci era banala. Terminasem clasa a 10a, nu mai luasem premiul I pentru a doua oara in viata mea, tata era suparat, profesorii erau dezamagiti, eram sarac si timid. Noroc ca ma chemase matusi-mea sa petrec vacanta de vara la ea, la dracu-n praznic, ocazie sa imi satisfac visurile de explorator pe care le aveam cand citeam Fram ursul polar la lumina lumanarii si ma vedeam Magellan, Amundsen sau Bartolomeu Diaz. Evident, astea sunt referinte care la vremea respectiva incepeau sa paleasca. Citisem aproape tot ce puteam citi de la biblioteca din sat, incepusem deja sa ma plictisesc. Ma atragea tehnologia si imi satisfaceam curiozitatea citind fiecare review care-mi pica in mana. Telefoane mobile, automobile, ceasuri si gadgeturi. Stiam cate ceva despre fiecare fara sa fi cumparat vreun exemplar vreodata. Avusesem un telefon primit de la matusi-mea si il pierdusem din buzunar. Eram cam prostovan.

In primele zile in Spania unchi-miu mi-a dat telefonul lui. Aveam si acces la internet, ma jucam un rahat de MMO fara interfata grafica, un simulator politico-economic al statelor lumii. Nu stiu cum dracu am nimerit niste rezultate la pariurile interne de acolo si am avut bani sa imi deschid o farmacie destul de repede, ajungand astfel sa sprijin mercenari spanioli intr-un razboi romano-maghiar. Ma simteam important in zona aia obscura de online. Am incercat chiar si sa ma duc la razboi alaturi de aia pe care ii sprijineam, insa mi-am luat-o grav de coaja de la un bozgor si m-am linistit. Era mai sigur sa raman ala din spatele frontului. Vai de pula mea, ma plictiseam la cote maxime. Matusi-mea il mintise pe tata ca mi-a gasit de munca, altfel nu primeam aprobarea sa plec din tara. Ma lua din cand in cand cu ea la locul ei de munca, ma invatase cate ceva pe acolo, insa imi era greu sa ma inteleg cu oamenii, mai ales cu jegurile de romani care imi vorbeau in spaniola doar ca sa rada de mine. In restul timpului stateam acasa, spalam vase, duceam Romania pe culmi nebanuite ale civilizatiei in rahatul ala de MMO si stateam pe hi5. Uneori ma plictiseam si mixam manele cu rap in virtual DJ. Aveam piscina in curte, dar nu stiu sa inot si nu am voie sa stau la soare, asa ca nu-mi petreceam prea mult timp in apa.

In weekenduri veneau mai multi romani din zona la noi si petreceau „romaneste”, adica faceau gratar si se imbatau ca porcii. Nu bausem alcool pana  atunci. Intr-unul din primele weekenduri, la masa cu toata gasca de romani din zona am fost surprins baund suc.

- Zici ca esti fata, ba Danute!

Futu-i! Am luat un pahar si mi-am pus bere. Nu prea mi-a placut gustul ala amarui infect si acidul care-ti iese pe nas daca nu esti atent. M-am strambat insa am terminat tot paharul sub privirile aprobatoare ale comesenilor. Spre seara m-au rugat sa le fac niste cubata, pentru ca lor le era lene. Am pus whiskey si cola in pahare. Mi-am pus si mie unu.

- Ba, chiar e tare. Nu te joci, Danute, ai sangele lu tac-tu in vene.

M-am ametit si am adormit.

Aveam 55 de kilograme cand plecasem din tara. Incepusem sa ma ingras in 3-4 saptamani de stat in Spania si frecat menta. O singura zi am muncit pe bune, cand m-am dus la curatat o hala dezafectata cu inca 3 persoane. Am muncit 4 ore si am primit 40 de euro. Era bine. In una din zile m-am dus la pacanele cu unchi-miu. Mi-a dat el un euro, a setat aparatul ala pe cea mai mica miza si mi-a zis sa joc. Am scos 80 de euro dupa cateva maini. Eram incantat. Ce usor se fac banii in Spania, sa moara mama! M-am mai dus ulterior cu o amica sa bem o cafea in sat si am jucat iar, amandoi de data asta. Banii erau ai ei, eu spuneam cand sa scoata. Dupa o juma de ora scosesem 100 de euro. Chiar eram pe val.

Intr-una din zile ne-am dus cu totii in cel mai apropiat oras si am ajuns intr-un cazino. Imi dadusera 20 de euro, sa ma joc. I-am pierdut pe toti la ruleta, apoi am scos si cei 40 de euro castigati la curatenie si i-am pierdut la un joc cu niste magari. Baga-mi-as pula!

2 episod

E 8 jumate dimineata, mi-a sunat alarma, trebuie sa plec la munca. De aproape 2 ani muncesc. Am renuntat la prima facultate inceputa dupa un semestru. Nu ai cum sa rezisti in Bucuresti doar cu banii din bursa. Sau ai cum, dar faci foamea si mori la 30 de ani de epuizare. Sau nu stiu, nu am incercat. Am stat 6 luni si m-am dus la cursuri ca un student constiincios care ma doream a fi. Am ramas de 3 ori in urma cu plata caminului, nu aveam bani de tigari, nu aveam ce manca si, mai ales, nu aveam bani de droguri. Asta nu e viata. Dupa primele 3 luni am inceput sa-mi caut job. Si am tot cautat. Proaspat absolvent de liceu, fara experienta, fac orice. Sug pula pe bonuri de masa in parcari insalubre daca e cazul, insa nimeni nu vrea sa ii prestez servicii. Doua interviuri au decurs mai frumos, pentru ca nu-s genul ala de om care sa spuna „ba, mananci cacat, du-te-n mortii ma-tii!”. Sau nu sunt inca, voi fi candva, cand voi avea destule coaie sa-mi accept conditia. Acum nu era cazul. L-am ascultat cuminte pe papagalul ala cu sacou ros la maneci si Nokia 3310 la curea cum imi povesteste despre avantajele nebanuite pe care o sa le am ca „prospector de fonduri europene”. Salariu de 5000 lunar, masina si telefon de serviciu, cu tot cu sofer. Deplasari prin tara, bonusuri de performanta care mai ca ma faceau sa ignor ca interviul asta avea loc intr-un fost magazin de vopseluri, undeva pe prelungirea Ghencea, si ca eu sunt imbracat intr-un trening care miroase a camera de camin in care stau patru pularai claie peste gramada si am pletele nespalate de 5 zile, iar culorile din ele au inceput iarasi sa se duca dracului de nici nu mai stiu daca sunt portocaliu, albastru sau cacaniu. L-am aprobat tacut din cap cand mi-a spus ca „tot” ce trebuie sa fac pentru a avea acces la minunile prezentate e sa platesc un curs de 500 de lei, l-am salutat respectuos promitandu-i sa-l contactez dupa ce analizez propunerea pe toate partile si am iesit in praful din Ghencea, injurand ca iar am pierdut degeaba o ora din viata.

Tigarile chinezesti luate de la Obor erau pe terminate, imi faceam ratie zilnica. In vacanta de Pasti am ramas in camin, inca eram nervos pe tata si nu voiam sa ma duc acasa sa imi plang de mila, asa ca mai bine era sa raman singur acolo. Mama ma sunase sa-mi spuna ca imi trimite pachet cu o zi inainte de Pasti si am mormait ceva. Imi era foame, da nu voiam sa recunosc.

Am stat trei zile plimbandu-ma prin Regie si fumand ultimele 5 sau 6 tigari cu gust de cauciuc si par de caine. Simteam cum lesin cand treceam pe langa vreun fast-food sau pe langa vreo terasa cu mici. Cu o zi inainte sa vina pachetul am deschis iar frigiderul, stiind ca nu mai e niciun cacat in el. Inghetase destul de rau. Intr-un colt de gheata din congelator am gasit o bucata de snitel atat de inghetat ca imi puteam sparge capul cu el. L-am molfait plangand si am adormit. A doua zi am mancat, imi pusese mama si 50 de lei in pachet, mi-am luat un pachet de tigari de la magazin si un pet de bere. Am uitat ca am plans cu o zi inainte, insa eram constient ca sunt in depresie. Pacat ca nu ma pot sinucide. Am incercat cand eram mai mic, nu pot, nu o sa pot niciodata sa ma sinucid, imi e frica de durere si nu suport sa vad sange. Sau asa imi scuz lasitatea. Sau pofta de viata.

Dupa vacanta aia fututa am primit o invitatie la un interviu pentru un job in call center. Deja dadusem un interviu la aia de la teleshoping si il ratasem, nu imi puneam mari sperante, insa am decis sa ma duc la interviu. Am ajuns la Unirii, la sediul firmei, imbracat intr-un hanorac ponosit cu Guns N’ Roses, cu pletele batand inspre un saten spalacit si cu blugii murdari. Testul de engleza a fost o gluma proasta in timpul careia am recitat cele doua fraze pe care le tineam minte din liceu „Hai, mai neim iz Danut” si „ai em naintin iers old”. Pe urma am completat un chestionar privind anumite date personale in care am mintit ca nu consum stupefiante si ca beau ocazional, extrem de putin, si am fost invitat la o discutie cu vice-presedintele companiei.

- Asa vii tu la interviu, ba?

- Aaaa... Imi cer scuze, ce este in neregula?

- Esti nepieptanat, ai un hanorac pe tine. Ce dracu e cu voi astia tineri?

- Imi cer scuze inca o data. Stiam ca e vorba de un post in call-center, m-am gandit ca nu ma vede nimeni cum sunt imbracat cand vorbesc la telefon.

- Mda. De ce te-as angaja pe tine?

- Sunt sigur ca vor veni si oameni calificati la interviu, nu as dori sa iau jobul cuiva care il merita.

- Pe dracu! Fii sigur ca vor veni oameni cu experienta, tu nu ai deloc. Ce stii despre retelele de internet?

Discutia a continuat vreo 10 minute, avand un traseu deloc imbucurator pentru mine. Practic, omul ala a sters cu mine pe jos si la sfarsit mi-a urat o zi buna. A ramas ca ma vor anunta decizia lor in cateva zile. Eram sigur ca nu o sa mai primesc niciun semn de la ei. La o saptamana dupa interviu am fost sunat din nou si am fost invitat la inca un interviu, tot cu vice-presedintele. Mi-am luat pe mine singura camasa pe care o aveam atunci, m-am pieptanat, mi-am pus o pereche de pantaloni curati.

- Vad ca ai tinut cont de observatiile mele. Asteau au fost primele lui cuvinte. Dupa 5 minute semnam contractul de angajare. Primul job din viata mea. Jobul la care aveam sa raman ani buni, doar ca atunci nu stiam.

Nu stiam ca vor trece 2 ani si eu tot acolo voi fi, la fel cum dupa doi ani nu stiam ca vor mai trece 3 si ca eu tot acolo voi fi. Uneori viata e ciudata. Iti faci planuri, unde te vezi peste 5 ani? Ce vrei sa te faci cand vei fi mare? Pompier. Politist. Scriitor. Eu am vrut sa ma fac medic. Apoi am vrut sa ma fac inginer. Apoi m-am trezit ca e 8 jumate dimineata si trebuie sa plec. Urmeaza 12 ore de munca. Sunt tehnician in telecomunicatii, insa nu am calificare. As vrea sa fiu scriitor, insa nu vreau sa mor de foame.

3 episod

Cat timp am stat in Spania am inceput sa beau tot mai mult. La inceput ocazional, cand se strangeau mai multi oameni pe la noi, apoi, destul de rapid, a devenit rutina. Ma trezeam, mancam ceva, beam un pahar. Venea pranzul, dupa ce spalam vasele incepeam sa beau la televizor sau stand pe hi5. Deseori dadeam gata si singur o sticla de whisky. Ma feream de alte vicii.

Intr-o zi am inceput sa beau pe la amiaza, singur. Nu mai ieseam din casa de cand avusesem un incident cu spaniolii din zona. Aparent, tricoul primit de la unchi-miu, cu pozitii din kamasutra cu broaste nu era un tricou stoc. Era unul personalizat, furat dintr-o casa de vacanta pe care o sparsese in decursul anilor. Si m-am intalnit nas in nas cu spaniolul care il personalizase, mi-a aratat buletinul. Isi trecuse numele de familie pe tricou. Eram speriat si putin excitat de noutatea situatiei. Eram singur pe strada, seara, ma intoceam de la un meci de fotbal. In apropiere de biserica au oprit doua masini langa mine si au coborat vreo 10 spanioli din ele. Au mai venit unii pe jos. Ma inconjurasera si tipau la mine in spaniola lor jegoasa sa le dau tricoul. Intelegeam ca imi spun, insa nu pot vorbi spaniola. Balmajeam ceva intr-o romgleza de balta.

- Dame la camiseta. Donde vas?

- Ai uant tu gau acasa.

- ACASA?

Aia au crezut ca stiu spaniola, dar fac pe prostu si au devenit violenti. Unul tragea de mine cand a oprit un roman cu scuterul langa noi.

- Ce se intampla?

- Spune ca port tricoul lui. Vreau sa ma lase sa-l sun pe unchi-miu, eu nu sunt de aici, nu locuiesc aici.

S-a pus ala intre mine si ei, cu tupeu, si eu l-am sunat pe unchi-miu. In maxim 5 minute a aparut asta cu un prieten, a tras masina cu frana de mana langa noi, a coborat val-valrtej si s-a luat la harta cu ei. M-a pus sa-i dau tricoul si ne-am dus acasa.

Cum spuneam, incepusem sa beau pe la amiaza. Unchi-miu a venit suparat si s-a certat cu matusi-mea. Pierduse vreo mie de euro la aparate. Aia era spume, el nervos, atmosfera era de cacat. Bausem vreo jumatate de sticla de whisky si m-au intrebat daca vreau sa merg la un local nou deschis. Era un fel de party, ca patronul era un roman. M-am dus cu ei acolo si am inceput sa beau cot la cot cu unchi-miu. Am umplut o masa d-aia de picnic cu doze de bere goale. Se invartea strada cu mine.

Imi amintesc ca m-am trezit a doua zi. Imi era rau. Ma simteam prost si totusi nu-mi parea rau de ce facusem. Daca m-as fi priceput la previziuni mi-as fi dat seama ca sunt un vicios in curs de recunoastere si ca imi va fi tare al dracu de greu sa imi controlez pornirile astea. Un cacat de pseudopsiholog ar spune ca am o personalitate usor de influentat si ca fug de raspundere cand vine vorba de propriile-mi actiuni. Cine are timp sa asculte horoscopul pentru fandositi nu are decat sa dea banii la psiholog. Eu stiam atunci doar ca m-am distrat al dracului de bine si ca o sa ma distrez iarasi cand nu imi va mai fi rau.

Uneori, destul de des, intram pe siteuri porno cand ramaneam singur acasa. Sau foloseam varianta light cautand dansatoare pe youtube. Habar nu aveti, cred, cat de bine te masturbezi uitandu-te cum da din buci una pe manele. Incepusem sa ma masturbez cu ura, ca in transa. Frustrarea sexuala se acumula in mine, mocnind sub masca de timiditate. De fapt, nu chiar masca. Eram timid, eram prost si incet. Nu stiam cum sa vorbesc in preajma unei fete. Mai ales daca era buna. Da si daca era urata eu tot la fel de prost ramaneam.

Intr-o zi, am iesit cu mai multi prieteni in oras, sa luam masa. Ne-am dus intr-un restaurant destul de aratos (in zona de nefumatori, bineinteles, si s-a fumat acolo, bineinteles) si unul dintre prietenii lui unchi-miu a venit cu sora-sa. Nu mai tin minte cum o cheama, nu mai tin minte cum avea parul sau ce culoare aveau ochii ei. Era o grasa, ca un butoi cu picioare si maini, urata si proasta, totusi, hormonii urlau in mine de parca nu mai vazusem femeie pana la aia si eu o sorbeam si o dezbracam pe aia din priviri de parca era Angelina Jolie si eu Brad in Mr. and Mrs. Smith dupa ce Angelina tocmai ii aruncase un cutit pe langa boase lui. Am baut si atunci destul de mult la restaurant, apoi ne-am intors cu totii acasa. Deja se faceau glume pe seama mea in grup, fiind evident ca as fute-o pe aia grasa. Eu beam pahar dupa pahar de gin sec si imi derulam scenarii de filme porno cu grasa. M-am imbatat atat de tare incat cred ca mi-am rupt doua sinapse, din trauma asta rezultand probabil afinitatea fata de grase pe care o manifest cand sunt beat.

La vreo 5 ani distanta am tras o betie cu patru prieteni care s-a lasat cu mine sodomizand un fotomodel Big Beautiful Woman, insa fara Beautiful, timp de 3 zile. Prietenii au incercat sa ma scoata din combinatie, insa am cerut insistent sa fiu lasat sa-mi manifest dragostea fata de acea fata grasa care nu avea nimic impotriva in a ma lasa sa o fut ca pe un animal in timp ce o intrebam daca ii pot fute prietenele. La un moment dat a trebuit sa ii cer un pahar cu apa, moment in care am profitat de pauza pentru a afla si numele ei. O chema Elena si nu a vrut sa-mi suga pula.

(va urma... altundeva)