Din când în când îmi vine-n gând că mă scufund și mă afund la infinit într-un neant fără sfârșit și urlu strig da nu m-aud Acum io-s în vertij și nu mă laud că mi-am pierdut dinții din gură Io am mușcat din adevăr cu ură nu am vrut masca de iluzii Mi-am dat la pix cu sete prin perfuzii am primit sânge nou Mi-am șlefuit ideile într-un vocabular lingou și-am ars-o arogant și egoist Un pueril imberb teribilist mi-a dat cu pumnu-n cap realitatea ca un pugilist Și când am început să cad toți m-au văzut dar nu m-au auzit nu mă aud de fel Și mă scufund în văzul lor într-un mine distrugător le spun cuvinte ca un puzzle alambicat înspre un viitor trecut de-atâtea ori prin văzul lor mă sinucid nemuritor

despre:

duminică, 20 noiembrie 2016

N-am plecat, dar ma intorc

Aveam nevoie de o gura de aer. Un cuvant care sa nu imi para artificial, sa nu fie produsul unei masti sociale, sa nu incerce sa-mi vanda spatiu publicitar intre doua idei obosite, sa nu vrea sa ma invete ca e in regula sa fut pitipoance proaste sub senzatia ca aia e filosofie de viata, sa nu fie angajatul vreunui partid politic sau pur si simplu sa suga pula online pentru atentia gloatei.

Putea sa fie oricine, personalitate publica asumata sau ilustru anonim, nu-mi pasa. Important era sa fie acel cuvant, fix ACELCUVANT. Ingrijit, amuzant, stapan pe sine si pe logica sa, nevandut vreunei ideologii, in cautarea unui sens fara a parcurce un drum haotic intre intentie si actiune, uneori de o seriozitate care sa ma faca sa ma indoiesc de propriul meu argument, alteori de o absurditate atat de atipica incat sa ma faca sa ma indoiesc de propria mea realitate, autentic.

Si l-am gasit. Acum sase ani jumate am pornit blogul asta, cu scopul de a avea unde sa-mi vars poeziile si proza. Intre timp s-a dus pe pula, supus etapelor de schimbare prin care a trecut si el, alaturi de mine si de cuvantul meu de-a lungul anilor. De la pustan de aproape 19 ani, la asta care-s acum. Acum il repornesc cu scopul declarat de a-l face acel cuvant pe care il cautam.

Eram tot timpul aici, dar taceam. Asteptam momentul potrivit.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu