Din când în când îmi vine-n gând că mă scufund și mă afund la infinit într-un neant fără sfârșit și urlu strig da nu m-aud Acum io-s în vertij și nu mă laud că mi-am pierdut dinții din gură Io am mușcat din adevăr cu ură nu am vrut masca de iluzii Mi-am dat la pix cu sete prin perfuzii am primit sânge nou Mi-am șlefuit ideile într-un vocabular lingou și-am ars-o arogant și egoist Un pueril imberb teribilist mi-a dat cu pumnu-n cap realitatea ca un pugilist Și când am început să cad toți m-au văzut dar nu m-au auzit nu mă aud de fel Și mă scufund în văzul lor într-un mine distrugător le spun cuvinte ca un puzzle alambicat înspre un viitor trecut de-atâtea ori prin văzul lor mă sinucid nemuritor

despre:

vineri, 24 martie 2017

who the fuck cares

Am incheiat capitolu' mona. E .pdf aici, moka.  (sau in dreapta blogului, unde ai direct nume sa dai click pe el)

Urmeaza romanu care nu apare niciodata, deci nu urmeaza.



marți, 21 martie 2017

Cu si despre astenie

Chestia asta cu astenia de primavara e scuza perfecta sa te doara in pula de tot ce e pe langa tine. 
"Ba, deadline-ul, plm..."
"Jet! Am astenie."
"Ba, activitate, sport, miscare, plm..."
"Nu pot. Astenie."

La mine e cam "ba, Suhaie, cartea, poeziile, mortii ma-tii, nu mai scrii?", la care io "nu pot, ba Suhaie, serios nu pot, am astenie.". Adica pula mea. Nu cred ca e asa greu sa te gandesti ca e o perioada in an in care nu ai chef de nimic, ca e si logic.
Incepi prin noiembrie, agitatie, astia incep facultatile, tu cauti oameni sa angajezi ca iar au gasit unii salariu mai bun, training vreo luna doua, sarbatori de iarna, mancarica, bauturica, vizite la prieteni, sosele inzapezite, an nou, iar cateva sarbatori, ziua la indragostiti de 5 ori pe 7 calendare si 15 traditii, proteste, ziua la femei, ziua la barbati. Da-te-n pula mea, io cand mai dorm? Si te gandesti, mama, sa moara ma-sa, stai ca acum vin pastile, 1 mai, vara, vacante, caldura, transpiratie in ratb, sloboz la tava. D-aia loveste astenia asta de primavara in a doua jumate a lu martie, inainte de 1 aprilie. Ca zici, ba coaie, serios, cand ma mai odihnesc? Adica serios tre sa ma doara in pula cateva zile ca sa am energie sa rezist toata vara. Stai numa sa inceapa sezonul de gratare.

Da nu e elegant, civilizat, cum dracu vine, sa le spui alora de langa tine ca ai decis sa te doara-n pula. "Ba, deadline-ul."
"Ba, quality control."
"Ba, rezolutia aia, stii tu."
"Ba, de 3 ani zici ca carte, ca stii tu."
Si nu e usor sa spui ba, stii ce? stiu si io, da ma doare in pula. Asa ca arunci privirea in gol si spui "Scuze, astenia.".
Daca interlocutorul nu e un dobitoc, va intelege perfect ca te doare in pula si va spune "ah, ok, cand trece", semn ca si pe el il doare in pula. V-am spus ca m-a lovit astenia in primavara?



duminică, 12 martie 2017

moving between

Cand vezi 5 filme intr-o zi, traiesti patru vieti intr-una singura, schimbi sase sute de personalitati, existi o data sau de mai multe ori? Devii un fel de superman al existentei? Te teleportezi dintr-o realitate in alta in 2 zile de bagaje, o ora de carat si 4-5 zile pana te adaptezi. Chirias. Chirias in viata ta, chirias in casa altuia, chirias in societatea altora, chirias in mintea ta.

Atat timp cat nu te simti captiv, e o stare care te multumeste. Dar si ideea de captivitate e relativa. Oricum suntem captivi cativa zeci de ani intr-un trup de carne care moare zilnic. Din restul celulelor ne putem face zone de confort, daca din asta nu avem cum evada. Posibilitatea de a schimba realitatile e ca o binecuvantare de la inceputul unui blestem. Cam cum e nasterea fata de viata care se termina-n moarte. E inadmisibil sa fii nemuritor si sa te complaci in confortul celulelor.

marți, 7 martie 2017

B-Low job

Am vazut ieri shareuita in prostie o poza cu carul de emisie Antena 3 pe care aruncau protestatarii lui #rezist bancnote si filmau ca oile. Si am dat peste o discutie despre cum, daca nu esti pesedist, nu accepti sa lucrezi ca operator la Intact. Si m-am enervat.

Am intalnit la un moment dat un taximetrist care mi-a povestit ca atunci cand nu e la munca pe taxi, e la munca pe masina de ambulanta. Singurul motiv pentru care profesa ca taximetrist era programul flexibil, care-i permitea sa aiba cele doua joburi. Unul la care e asociat cu un cocalar tupeist si ciorditor si unul la care e asociat cu un salvator de vieti sau un criminal, in functie de rapiditatea interventiei si clanurile dupa cearta carora intervine. Nu il interesa cum e privit, important era sa aiba cum sa se intretina.
Si ma mir ca trebuie sa explici oamenilor lucruri elementare intr-o societate post criza economica importanta unui job. Ma mir ca oameni cu pretentii de educatie blameaza o persoana din cauza jobului pe care il practica. Ma mir cand vad comportament de grota la cei care sustin ca sustin progresul societatii. Ma mir apoi cat de prost sunt traind cu impresia ca papagalii astia vocali ar avea ceva in cap in afara de trend si hashtag.

Rezistenta reprezinta starea de fapt in care iti continui existenta fara a pierde nimic din momentul in care opresiunea incepe. Principalul argument al celor care blamau acceptarea unui job oferit de Intact era cel moral. Material insa, argumentul lor este nevalid. Un om care isi pierde banii este fortat de societate sa isi piarda si demnitatea. Si nu ma refer aici la demnitatea de a spune "muie PSD", ci la demnitatea de a spune unei familii "astazi nu cersim, avem paine". Daca cineva spune ca lipsa banilor nu echivaleaza cu lipsa demnitatii inseamna ca ori e un caz superfericit, ori nu a trebuit vreodata sa inteleaga ce inseamna lipsa banilor.

Trebuie sa renuntam la romantism cand vine vorba de probleme sociale. Nu suntem personaje stendhaliene care se lasa manate de impulsuri spre moarte, avem pretentia de oameni cu ratiune si bun simt. Si bunul simt imi spune ca, daca piata muncii nu ofera oportunitati de angajare pentru poeti slabi, e cazul sa ma apuc de call center si sa-l fac cat de bine pot. Sau de soferie. Sau de vandut in supermarket. Pentru ca altfel o sa mor de foame.

Sa blamezi un om doar pentru ca vrea sa munceasca e de o ipocrizie absoluta. De ce nu inchidem acum toti publicitarii care prezinta nerealist produse proaste doar pentru ca asta le e jobul? De ce nu inchidem toti jurnalistii, ca oricum sunt platiti de moguli cu interese? De ce nu desfiintam politia, ca oricum e un aparat de opresiune impotriva cetatenilor controlat de politicieni corupti? De ce nu inchidem companiile de taximetrie si ne mutam toti la UBER? Pentru ca nu putem, pentru ca fiecare se naste cu dreptul la viata si are libertatea de a decide pentru el care e cel mai decent mod in care isi poate castiga existenta, pentru ca am evoluat de la gandirea de tip comunistoid in care singurele joburi decente erau de medic si inginer. Sau de PR si HR, publicitar si freelancer, in acceptiunea valului de hipsteri guralivi care a acaparat onlineul in ultimul timp.

Sunt curios cati dintre dobitocii care au aruncat bani "la misto" pe carul Antena3 si l-au filmat pe operatorul ala panicat in masina au muncit si si-au format o situatie materiala fara sa fie ajutati de parinti sau rude. Cati au coloana vertebrala de a da bani unui cersetor pe strada. Cati s-au dus la somn cu un pahar de apa in stomac si lacrimi in ochi. Pentru ca daca toti au trecut prin astea inseamna ca problema e la mine si sunt un dobitoc incapabil sa priceapa logica elementara.