Din când în când îmi vine-n gând că mă scufund și mă afund la infinit într-un neant fără sfârșit și urlu strig da nu m-aud Acum io-s în vertij și nu mă laud că mi-am pierdut dinții din gură Io am mușcat din adevăr cu ură nu am vrut masca de iluzii Mi-am dat la pix cu sete prin perfuzii am primit sânge nou Mi-am șlefuit ideile într-un vocabular lingou și-am ars-o arogant și egoist Un pueril imberb teribilist mi-a dat cu pumnu-n cap realitatea ca un pugilist Și când am început să cad toți m-au văzut dar nu m-au auzit nu mă aud de fel Și mă scufund în văzul lor într-un mine distrugător le spun cuvinte ca un puzzle alambicat înspre un viitor trecut de-atâtea ori prin văzul lor mă sinucid nemuritor

despre:

luni, 16 aprilie 2018

Testament

Frustrări acumulate las poeziei cu titlul nescris

Depresie agonisită cu trudă las poeților cu egoul umflat

Timp pierdut în căutarea vreunui sens las să mă sufoce

Idealuri utopice trei cărți neterminate las moliilor să mănânce 

Carcasă de oase și piele și carne în care să-și facă viermii discotecă

Deznădejde disperare și priviri pierdute în gol las trecutului să înghită

Gânduri de răzbunare las regizorilor de blockbustere postapocaliptice

Credință în zei las celor ce cred că schimbă ceva cu un vot sau protest

Mânie și lacrimi la rădăcina copacilor vieții din toate bibliile existente

Las pixul să-mi cadă din mână și ploapele peste ochii obosiți

Tristețea din glas o las să se stingă

Și las și lumina din spirit să tremure mai departe candelă-n noapte

Las zile să vină să-mi pună pace-n sinapse

Și las măști să se spargă în cioturi de mine