Frustrări acumulate las poeziei cu titlul nescris
Depresie agonisită cu trudă las poeților cu egoul umflat
Timp pierdut în căutarea vreunui sens las să mă sufoce
Idealuri utopice trei cărți neterminate las moliilor să mănânce
Carcasă de oase și piele și carne în care să-și facă viermii discotecă
Deznădejde disperare și priviri pierdute în gol las trecutului să înghită
Gânduri de răzbunare las regizorilor de blockbustere postapocaliptice
Credință în zei las celor ce cred că schimbă ceva cu un vot sau protest
Mânie și lacrimi la rădăcina copacilor vieții din toate bibliile existente
Las pixul să-mi cadă din mână și ploapele peste ochii obosiți
Tristețea din glas o las să se stingă
Și las și lumina din spirit să tremure mai departe candelă-n noapte
Las zile să vină să-mi pună pace-n sinapse
Și las măști să se spargă în cioturi de mine
Din când în când îmi vine-n gând că mă scufund și mă afund la infinit într-un neant fără sfârșit și urlu strig da nu m-aud Acum io-s în vertij și nu mă laud că mi-am pierdut dinții din gură Io am mușcat din adevăr cu ură nu am vrut masca de iluzii Mi-am dat la pix cu sete prin perfuzii am primit sânge nou Mi-am șlefuit ideile într-un vocabular lingou și-am ars-o arogant și egoist Un pueril imberb teribilist mi-a dat cu pumnu-n cap realitatea ca un pugilist Și când am început să cad toți m-au văzut dar nu m-au auzit nu mă aud de fel Și mă scufund în văzul lor într-un mine distrugător le spun cuvinte ca un puzzle alambicat înspre un viitor trecut de-atâtea ori prin văzul lor mă sinucid nemuritor
despre:
- OPINIE (47)
- PROZA SCURTA SI PROASTA (20)
luni, 16 aprilie 2018
Abonați-vă la:
Postări (Atom)