despre:
- OPINIE (47)
- PROZA SCURTA SI PROASTA (20)
luni, 16 aprilie 2018
Testament
Depresie agonisită cu trudă las poeților cu egoul umflat
Timp pierdut în căutarea vreunui sens las să mă sufoce
Idealuri utopice trei cărți neterminate las moliilor să mănânce
Carcasă de oase și piele și carne în care să-și facă viermii discotecă
Deznădejde disperare și priviri pierdute în gol las trecutului să înghită
Gânduri de răzbunare las regizorilor de blockbustere postapocaliptice
Credință în zei las celor ce cred că schimbă ceva cu un vot sau protest
Mânie și lacrimi la rădăcina copacilor vieții din toate bibliile existente
Las pixul să-mi cadă din mână și ploapele peste ochii obosiți
Tristețea din glas o las să se stingă
Și las și lumina din spirit să tremure mai departe candelă-n noapte
Las zile să vină să-mi pună pace-n sinapse
Și las măști să se spargă în cioturi de mine
joi, 1 martie 2018
Victime si victime
marți, 20 februarie 2018
Imparatia mustelor
Asa imi inchipui o replica la Viata pe un peron, dar cui ii pasa ce-mi inchipui eu? Nici medicii care-mi umplu scrisorile medicale de cuvinte greu de inteles si diagnostice incerte nu au rabdare sa ma asculte. Ma ascult singur si imi dau verdict: ai fost tot timpul nebun, abia acum ti-ai dat seama.
In imparatia mustelor in care traiesc trebuie sa respir ferit, sa nu deranjez vreun muscoi inveninat, ca imediat ma trezesc naclait din cap pana in picioare cu citatii si citate aiuristice despre cat de prost e omul cand nu isi vede de ranitii lui si se apuca sa ii ajute pe ai altuia.
Exagerez, evident, cum fac tot timpul. Exagerez pentru ca abia incep sa respir dupa indelungi sfartecari in incercarea de a fi om cu mustele. Nu ai cum. Ipocrite, ti se caca fix in borcanul cu gem pe care l-ai lasat deschis pentru ele.
Tanar, am trait prea mult si am dat de prea multe ori cu capul de prag pana acum. Incotro ma indrept cu asa graba? In ce directie o sa mai ricosez si dupa pumnul asta in plex? Oricum le stiu dinainte toate argumentele de cacat prin care vor sa ma convinga ca doar eu sunt de vina pentru incapacitatea lor de a iesi din tipar si cliseu, de ce m-as complica?
Oh, dar te lamentezi asa mult! Nu e totul despre tine, egoistule. imi rasuna o voce in cap.
Asa e. Nu e totul despre mine. Uneori e despre cum invat ca inca mai am de invatat cand vine vorba de depistat parazitii care vor incerca sa ma futa. Uneori e despre cum invat ca am avut dreptate si totusi am fost slab si nu am ridicat scuturile la timp.
Legendele Olimpului, pana si Achile si-a luat-o in barba. Pardon, calcai. Ca asa ataca mustele, pe la spate, cand esti lipsit de discernamant intr-un spital de psihiatrie, folosind ca scut uman sange din sangele tau.
Riposta? As fi prea prost sa mai ripostez din pozitia asta. Pana la urma ajungem tot la Viata pe un peron, in care urletele din spatele mastilor de sticla se transforma in urlete din spatele monitoarelor LCD full HD.
Asta pentru ca oricat ar vrea mustele sa ma vada umil si docil ca un caine, io nu-s vreun Josef K. Eu pun picioarele pe pamant si trasez alte povesti in urma bocancilor mei. Povesti in care poate manca oricine orice cacat vrea, mie nu-mi pasa, sunt tanar, am trait mult si inca mai am de trait.
Inca mult si inca frumos, ca cel mai iubit dintre pamanteni.
luni, 19 februarie 2018
[Iubita mea cu miros de amoniac]
Mă-mbrățișează în tăcere
Îi miros părul jilav și-i mângâi pielea
Ca o felină toarce și îmi întoarce mângâierea
Iubita mea cu miros de amoniac
Și spic de grâu în păr, îmi pare că stă timpu-n loc
Când o sărut secundele-ntre noi n-au loc și tic
Și tac cu foc și tot mă joc și-n suflet vreau să o sufoc
Iubita mea cu miros de amoniac
Atât de prost nu mai găsesc cuvinte când te privesc cu drag
Mă pierd în ochii mari în care inima îmi scald
Iubita mea cu miros de amoniac
La pieptul tău e bine și e cald și-un tremur lin
în care-mi scald emoții de care nu aș vrea să scap
vineri, 2 februarie 2018
introspectii si egocentrisme
Adevarul ar fi undeva la mijloc, totusi. Nu pot discuta persoane, pot discuta personaje. Nu pot discuta decat despre mine fara sa simt ca barfesc, nu pot discuta decat despre ideile mele fara sa simt ca ma mint. Nu pot explica de ce, asa sunt eu, introvertit si egocentric, niciodata egoist, mereu pus pe explicat cum gandesc si pe schimbat idei, nu date fixe despre altii.
Probabil blocajele copilariei si lipsa unei indrumari concrete in viata se simt. Mereu pus pe facut bine, am adus rau dupa mine pentru ca nu am vazut diferenta intre binele meu si binele comun si am continuat sa fiu asa pana mi s-a luat de binele comun. Apoi mi-a venit in cap ca sunt egoist si ruptura interna s-a adancit in loc sa se acopere. Satul de compromis, caut concesii. Si vad concesiile ca fiind dublu compromis, astfel incat sa nu mai fiu luat de prost. Drept prost.
Problema e ca eu nu stiu daca sunt in depresie sau daca mi-a fost indusa ideea ca sunt in depresie de catre altii, insa stiu clar ca m-am saturat sa traiesc viata altora prin mine. Individ si individualitate, complex sau simplu, sunt om si vreau sa simt cum curge viata prin mine fir de energie, nu cum stagnez din evolutie pentru a lasa filmele altora la developat. Nici psihopat nu cred ca sunt, ma consider sociopat, credul si usor de manipulat. Mult mai usor decat manipulez. M-am saturat de reprosuri puerile. M-am saturat de trait de pe o zi pe alta. Vreau sa traiesc de pe o clipa pe alta, cu multa durere in pula si multa lipsa de stress. Nu-mi iese.
Dar asta nu m-a oprit vreodata si nu am facut decat sa fac apologia sinuciderii, ca toti cinicii. Stati linisititi, in toata nebunia mea nu mor nici daca vreau. O sa mor batran, singur si trist. Fiindca am trait si voi trai mereu vesel, in pula mea!
marți, 30 ianuarie 2018
Despre spiritualitate si alti demoni
Nu m-am considerat niciodata o persoana religioasa. Sunt doar constient ca fiecare lucru are un rol bine definit in existenta noastra minuscula ca un cubicul dintr-un open space cu sute de robotei care raspund politicos buna ziua ati sunat la cgs numele meu este vasile cu ce va pot ajuta astazi.
M-am temut toata viata sa citesc apocalipsa. Pentru ca nu imi plac povestile cu final nefericit, pentru ca vad prea multe clisee repetandu-se spiralat si incercand sa ma sufoce ca un boa constrictor, in timp ce eu tot dau spaga vreunui charon care sa ma treaca de cealalta parte a stixului incendiat, doar ca sa ma vad injumatatit spiritual cand scap din incolacire.
Anul asta am citit-o.
Adevarul e ca sunt un prost. Apocalipsa e singura poveste cu happy end care ppate exista.
Fara distrugere nu exista creatie si fara creatie nu exista distrugere. Evolutia e o minciuna daca nu te bate cu bocancii in gura. Evolutia e stagnare daca nu plange in fata ta in genunchi, cerandu-ti sa o urmezi.
Creationisti versus evolitionisti, cea mai ordinara minciuna. Ca socialismul versus capitalismul. Dar deja o dam in brigada diverse.
Am stat in sarcofag 3600 de ani. De ieri a inceput viitorul.
Din nou...
Corectitudinea asta politica ma omoara.
Mai am 25 de zile si 3 ore pt ca am zis "respectati-va intre voi, poponari sau transgenderi".
Probabil e o masura corecta. Probabil aberatia care se produce in spatiu timp corelata cu deviatia online e absolut necesara pentru ca am tot vrut noi o tara ca afara.
O tara cu hashtag pe steag.
Sau cu alt fel de svastica inversata.
Oricum nu ma mai intereseaza. Am facut ocolul pamantului in 3 saptamani si doua zile si am descoperit ca sunt aproape singur pe lume ca hector malot.
Asta e, pula mea. Macar v-ati vazut visul cu ochii. Sunt zero si nimic, tot si unu.
Si v-am aratat irl cum functioneaza manipularea si tot ce ati inteles a fost pula in mana. Nici macar nu pot sa va urasc, sunteti prea prosti.
Dar e bine. S-a intors baiatu acasa si e acelasi poet repetent care se repeta ca un fidget spinner printre voi.
Semnat Dan Suhai. Amicu ala al tuturor, fara tutore legal, nebun delegat sa deslege portile poeziei.