Din când în când îmi vine-n gând că mă scufund și mă afund la infinit într-un neant fără sfârșit și urlu strig da nu m-aud Acum io-s în vertij și nu mă laud că mi-am pierdut dinții din gură Io am mușcat din adevăr cu ură nu am vrut masca de iluzii Mi-am dat la pix cu sete prin perfuzii am primit sânge nou Mi-am șlefuit ideile într-un vocabular lingou și-am ars-o arogant și egoist Un pueril imberb teribilist mi-a dat cu pumnu-n cap realitatea ca un pugilist Și când am început să cad toți m-au văzut dar nu m-au auzit nu mă aud de fel Și mă scufund în văzul lor într-un mine distrugător le spun cuvinte ca un puzzle alambicat înspre un viitor trecut de-atâtea ori prin văzul lor mă sinucid nemuritor

despre:

luni, 19 februarie 2018

[Iubita mea cu miros de amoniac]

Iubita mea cu miros de amoniac
Mă-mbrățișează în tăcere
Îi miros părul jilav și-i mângâi pielea
Ca o felină toarce și îmi întoarce mângâierea
 
Iubita mea cu miros de amoniac
Și spic de grâu în păr, îmi pare că stă timpu-n loc
Când o sărut secundele-ntre noi n-au loc și tic
Și tac cu foc și tot mă joc și-n suflet vreau să o sufoc
 
Iubita mea cu miros de amoniac
Atât de prost nu mai găsesc cuvinte când te privesc cu drag
Mă pierd în ochii mari în care inima îmi scald
Iubita mea cu miros de amoniac
La pieptul tău e bine și e cald și-un tremur lin 
în care-mi scald emoții de care nu aș vrea să scap


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu