Imi este reprosat des, si des pe buna dreptate, ca sunt egocentric. Vorbesc mult despre mine si despre ce cred, simt sau am impresia ca e relevant.
Adevarul ar fi undeva la mijloc, totusi. Nu pot discuta persoane, pot discuta personaje. Nu pot discuta decat despre mine fara sa simt ca barfesc, nu pot discuta decat despre ideile mele fara sa simt ca ma mint. Nu pot explica de ce, asa sunt eu, introvertit si egocentric, niciodata egoist, mereu pus pe explicat cum gandesc si pe schimbat idei, nu date fixe despre altii.
Probabil blocajele copilariei si lipsa unei indrumari concrete in viata se simt. Mereu pus pe facut bine, am adus rau dupa mine pentru ca nu am vazut diferenta intre binele meu si binele comun si am continuat sa fiu asa pana mi s-a luat de binele comun. Apoi mi-a venit in cap ca sunt egoist si ruptura interna s-a adancit in loc sa se acopere. Satul de compromis, caut concesii. Si vad concesiile ca fiind dublu compromis, astfel incat sa nu mai fiu luat de prost. Drept prost.
Problema e ca eu nu stiu daca sunt in depresie sau daca mi-a fost indusa ideea ca sunt in depresie de catre altii, insa stiu clar ca m-am saturat sa traiesc viata altora prin mine. Individ si individualitate, complex sau simplu, sunt om si vreau sa simt cum curge viata prin mine fir de energie, nu cum stagnez din evolutie pentru a lasa filmele altora la developat. Nici psihopat nu cred ca sunt, ma consider sociopat, credul si usor de manipulat. Mult mai usor decat manipulez. M-am saturat de reprosuri puerile. M-am saturat de trait de pe o zi pe alta. Vreau sa traiesc de pe o clipa pe alta, cu multa durere in pula si multa lipsa de stress. Nu-mi iese.
Dar asta nu m-a oprit vreodata si nu am facut decat sa fac apologia sinuciderii, ca toti cinicii. Stati linisititi, in toata nebunia mea nu mor nici daca vreau. O sa mor batran, singur si trist. Fiindca am trait si voi trai mereu vesel, in pula mea!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu