Din când în când îmi vine-n gând că mă scufund și mă afund la infinit într-un neant fără sfârșit și urlu strig da nu m-aud Acum io-s în vertij și nu mă laud că mi-am pierdut dinții din gură Io am mușcat din adevăr cu ură nu am vrut masca de iluzii Mi-am dat la pix cu sete prin perfuzii am primit sânge nou Mi-am șlefuit ideile într-un vocabular lingou și-am ars-o arogant și egoist Un pueril imberb teribilist mi-a dat cu pumnu-n cap realitatea ca un pugilist Și când am început să cad toți m-au văzut dar nu m-au auzit nu mă aud de fel Și mă scufund în văzul lor într-un mine distrugător le spun cuvinte ca un puzzle alambicat înspre un viitor trecut de-atâtea ori prin văzul lor mă sinucid nemuritor

despre:

duminică, 12 martie 2017

moving between

Cand vezi 5 filme intr-o zi, traiesti patru vieti intr-una singura, schimbi sase sute de personalitati, existi o data sau de mai multe ori? Devii un fel de superman al existentei? Te teleportezi dintr-o realitate in alta in 2 zile de bagaje, o ora de carat si 4-5 zile pana te adaptezi. Chirias. Chirias in viata ta, chirias in casa altuia, chirias in societatea altora, chirias in mintea ta.

Atat timp cat nu te simti captiv, e o stare care te multumeste. Dar si ideea de captivitate e relativa. Oricum suntem captivi cativa zeci de ani intr-un trup de carne care moare zilnic. Din restul celulelor ne putem face zone de confort, daca din asta nu avem cum evada. Posibilitatea de a schimba realitatile e ca o binecuvantare de la inceputul unui blestem. Cam cum e nasterea fata de viata care se termina-n moarte. E inadmisibil sa fii nemuritor si sa te complaci in confortul celulelor.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu