Am intalnit la un moment dat un taximetrist care mi-a povestit ca atunci cand nu e la munca pe taxi, e la munca pe masina de ambulanta. Singurul motiv pentru care profesa ca taximetrist era programul flexibil, care-i permitea sa aiba cele doua joburi. Unul la care e asociat cu un cocalar tupeist si ciorditor si unul la care e asociat cu un salvator de vieti sau un criminal, in functie de rapiditatea interventiei si clanurile dupa cearta carora intervine. Nu il interesa cum e privit, important era sa aiba cum sa se intretina.
Si ma mir ca trebuie sa explici oamenilor lucruri elementare intr-o societate post criza economica importanta unui job. Ma mir ca oameni cu pretentii de educatie blameaza o persoana din cauza jobului pe care il practica. Ma mir cand vad comportament de grota la cei care sustin ca sustin progresul societatii. Ma mir apoi cat de prost sunt traind cu impresia ca papagalii astia vocali ar avea ceva in cap in afara de trend si hashtag.
Rezistenta reprezinta starea de fapt in care iti continui existenta fara a pierde nimic din momentul in care opresiunea incepe. Principalul argument al celor care blamau acceptarea unui job oferit de Intact era cel moral. Material insa, argumentul lor este nevalid. Un om care isi pierde banii este fortat de societate sa isi piarda si demnitatea. Si nu ma refer aici la demnitatea de a spune "muie PSD", ci la demnitatea de a spune unei familii "astazi nu cersim, avem paine". Daca cineva spune ca lipsa banilor nu echivaleaza cu lipsa demnitatii inseamna ca ori e un caz superfericit, ori nu a trebuit vreodata sa inteleaga ce inseamna lipsa banilor.
Trebuie sa renuntam la romantism cand vine vorba de probleme sociale. Nu suntem personaje stendhaliene care se lasa manate de impulsuri spre moarte, avem pretentia de oameni cu ratiune si bun simt. Si bunul simt imi spune ca, daca piata muncii nu ofera oportunitati de angajare pentru poeti slabi, e cazul sa ma apuc de call center si sa-l fac cat de bine pot. Sau de soferie. Sau de vandut in supermarket. Pentru ca altfel o sa mor de foame.
Sa blamezi un om doar pentru ca vrea sa munceasca e de o ipocrizie absoluta. De ce nu inchidem acum toti publicitarii care prezinta nerealist produse proaste doar pentru ca asta le e jobul? De ce nu inchidem toti jurnalistii, ca oricum sunt platiti de moguli cu interese? De ce nu desfiintam politia, ca oricum e un aparat de opresiune impotriva cetatenilor controlat de politicieni corupti? De ce nu inchidem companiile de taximetrie si ne mutam toti la UBER? Pentru ca nu putem, pentru ca fiecare se naste cu dreptul la viata si are libertatea de a decide pentru el care e cel mai decent mod in care isi poate castiga existenta, pentru ca am evoluat de la gandirea de tip comunistoid in care singurele joburi decente erau de medic si inginer. Sau de PR si HR, publicitar si freelancer, in acceptiunea valului de hipsteri guralivi care a acaparat onlineul in ultimul timp.
Sunt curios cati dintre dobitocii care au aruncat bani "la misto" pe carul Antena3 si l-au filmat pe operatorul ala panicat in masina au muncit si si-au format o situatie materiala fara sa fie ajutati de parinti sau rude. Cati au coloana vertebrala de a da bani unui cersetor pe strada. Cati s-au dus la somn cu un pahar de apa in stomac si lacrimi in ochi. Pentru ca daca toti au trecut prin astea inseamna ca problema e la mine si sunt un dobitoc incapabil sa priceapa logica elementara.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu