Din când în când îmi vine-n gând că mă scufund și mă afund la infinit într-un neant fără sfârșit și urlu strig da nu m-aud Acum io-s în vertij și nu mă laud că mi-am pierdut dinții din gură Io am mușcat din adevăr cu ură nu am vrut masca de iluzii Mi-am dat la pix cu sete prin perfuzii am primit sânge nou Mi-am șlefuit ideile într-un vocabular lingou și-am ars-o arogant și egoist Un pueril imberb teribilist mi-a dat cu pumnu-n cap realitatea ca un pugilist Și când am început să cad toți m-au văzut dar nu m-au auzit nu mă aud de fel Și mă scufund în văzul lor într-un mine distrugător le spun cuvinte ca un puzzle alambicat înspre un viitor trecut de-atâtea ori prin văzul lor mă sinucid nemuritor

despre:

marți, 22 noiembrie 2016

"Poezii pentru vaduve" - cica recenzie

E o carte misto.

Atat am vrut sa scriu inainte sa-mi dau seama ca ar crede unii ca vreau s-o fut pe Marcica daca scriu doar atat.

Am fost la lansarea care a avut loc la Gaudeamus, standul Herg Benet. Ca toate lansarile de la Gaudeamus a fost prost organizata si proasta per total. Voicescu nu a fost in stare sa spuna 3 cuvinte cu sens "cartea a fost scrisa de Marcica Belearta, cunoscuta si ca Marcica". Sa mori tu, Voicescule, ca ai scris romane si asta e tot ce poti? Dupa ce s-a balbait doua minute s-a impiedicat prin niste cabluri de microfon si a invitat-o pe Marcica sa vorbeasca. Vaca asta a refuzat, asa ca a inceput sa vorbeasca vaca aia de Ana Barton. Din fericire doar a citit vreo 5 poezii de-ale Marcicai (vezi, Voicescule, cum se zice?). In timp ce aia recita "mortii ma-tii, pula, fut", a trecut un dobitoc printre standuri si a strigat "rusine!". M-am uitat la el incruntat, a zis "ce pula mea va uitati, ba?", mi s-a facut frica si am fugit la Nemerovschi sa-mi dea un autograf. Mi-a dat piticu gras o carte furata peste ochi, mi-am revenit rapid si m-am dus de a facut o poza cu Marcica. I-am zis "muie ca n-ai vorbit, trebuia sa stii un speech, io asa am facut cand mi-am lansat cartea" si i-am dat cateva sfaturi despre cum sa fie poet in 2016. Apoi m-am carat.

Aseara am zis ca e cazul sa si citesc cartea daca tot am dat 17 lei pe ea. E o carte misto. Grafic adica. Vizual. Arata chiar smen (bravo, Voicescule!). Arata si mai smen daca includea ilustratiile la Afurisila, da' asta e. E o carte curata si nu ar fi trebuit sa te zgarcesti la legatura, Voicescule. E singurul lucru ieftin din toata manopera.

Poeziile sunt simple si originale, amuzante si fara mesaj. Din punctul asta de vedere au la fel de mare potentialul de a fi doar penibile la fel cum il au si pe acela de a fi geniale. Marcica e o retardata misto si se vede asta prin fiecare poezie pe care o citesti in "Poezii pentru vaduve". Dupa zece minute vei termina toata cartea si va deveni un bibelou extrem de chic in biblioteca ta de hipster prost care inca mai cumpara carti.

E o carte misto. Atat pot sa zic.

Daca vreti sa o cumparati, aici link.

Uitati si niste poze.





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu