Forme si cenzura

Beam tutun si ma gandeam. Ma uitam la luminitele din instalatie cum beculesc si ma gandeam.

Ba, cum lasam noi, noii pruteni, limba romana sa se duce pe pula! E vorba despre forma. Ca, tot incercand sa dam continutului valoare, am deformat si reformat ambalajul pana nu a mai ramas decat limbaj de lemn. Au mai ramas si forme pasionale, pure, simple, pline, care te iau si te plimba prin tot spectrul senzatiilor pana iti dau drumul din bratele lor, dar miza e pe cenzura. Cuvantul vulgar nu mai are ce cauta in literatura, spun unii, limbajul grobian nu poate naste nestemate ale gandirii, clameaza altii, mai davan pula mea, zic si eu mic, spetit sub greutatea cuvintelor ce-mi ies de sub taste. Oh, ce bine era daca puteam spune ca ies de sub condei, dar nu mai foloseste nimeni condeiul acum. Ar insemna sa folosesc exagerarea ca figura de stil, sa gasesc estetica minciunii si sa v-o servesc pe tava. Alaturi de cateva bucati de cacat proaspat. Bullshit! urla americanul, dar vai, cine te crezi, Bukowski? urla si romanul. Problema e ca unul urla generic, ca lupul la luna, si celalalt urla la mine.

Exista un trend in cultura romana care reneaga valoarea estetica a vulgarului. Nu ai cum sa pretinzi ca vulgul e urat fara a cadea in pedanteria snoaba a intelectualului ivit, nu format. Avem, deja, mult prea multe exemple de exagerari care au dus la dezastre, de la Hitler care si-a renegat obarsia evreiasca, pana la politicienii de rit nou care-si reneaga apartenenta la sistem. De la critici care si-au negat lipsa de talent distrugand creatiile altora, pana la vanzatori care si-au negat patria, apartenenta la un anumit trend sau sexualitatea, distrugand bariere sociale, morale, religioase si, mai ales, morale. Multi nu vor intelege. Este de-nteles. Traim in una dintre cele mai sarace tari din zona. Nu putem avea pretentia de profunzime spirituala de la oameni dresati sa vaneze banul care le aduce painea, vinul si caldura in oase de la cele mai mici varste. Dar putem avea pretentii de la ce-si aroga pretentii cu aroganta pretendentilor la mana printesei lui imparatu Ros. A alora care-si lasasera capetele-n tepe inaintea lui Fat-Frumos. Critici cu minti inguste, ratati in denial ce sunteti voi, hiene muscand hain din haina zdrentuita a celei care niciodata nu a fost Doamna Literatura Romana. Nu puteti clama lipsa de continut a unui concept transpus in ideatic din idilic bazandu-va doar pe capacitatea voastra limitata de a asimila imaginarul in realitate. Nu puteti trece idei prin filtrul moralitatii daca ratiunea voastra este limitata la impulsuri animalice. Nu puteti fauri medalii cand voi sunteti fauna unui ecosistem de energii metafizice. 

Ba da, puteti! Cine sunt eu sa zic ca nu puteti? Puteti bloca accesul formelor care va neaga normele in universul vostru. Dar ele vor continua sa existe si sa evolueze independent de confirmarea voastra. Si-n timp ce voi veti ajunge sa vi-o sugeti singuri, incovoiati de micimea propriilor reguli absurde, dizidentii vor exploda in toata splendoarea utopiilor lor la mii de ani lumina distanta de voi, dar nu prea departe, cat sa puteti sa le vedeti zambetul sincer si simplu pe care-l afiseaza. Cand va vede ca va autofelati, desigur.