Din când în când îmi vine-n gând că mă scufund și mă afund la infinit într-un neant fără sfârșit și urlu strig da nu m-aud Acum io-s în vertij și nu mă laud că mi-am pierdut dinții din gură Io am mușcat din adevăr cu ură nu am vrut masca de iluzii Mi-am dat la pix cu sete prin perfuzii am primit sânge nou Mi-am șlefuit ideile într-un vocabular lingou și-am ars-o arogant și egoist Un pueril imberb teribilist mi-a dat cu pumnu-n cap realitatea ca un pugilist Și când am început să cad toți m-au văzut dar nu m-au auzit nu mă aud de fel Și mă scufund în văzul lor într-un mine distrugător le spun cuvinte ca un puzzle alambicat înspre un viitor trecut de-atâtea ori prin văzul lor mă sinucid nemuritor

despre:

miercuri, 14 decembrie 2016

Si cu montessori si fara montesorri...

... bomboanele acelasi gust are.

Vad azi in metrou o scena suprarealista. O batranica molfaia caramele pe banca, langa usa. Paralel cu ea, o fetita de vreo 10-11 ani, cu maica-sa la vreo 35-40. Trenul se apropie de statie, batranica se ridica, glont la fetita si ii pune doua caramele in mana. Copilul zambeste si ii multumeste, la care baba:
- Na la mama ca e bune. Ia si mananca, ca nu mori. Ce daca e de la mine?
Si se prelinge pe usa deschisa, clefetind entuziasmata o caramea. Fata se uita incruntata la ma-sa, ma-sa ii zice:
- Nu, ca sunt si multi nebuni pe lumea asta.

Si are dreptate. Cam multi sar gardul spitalului de psihiatrie fara sa aiba ingrijitori in civilie. Stau acum si ma intreb, oare Montessori le arunca puradeilor si cateva ciuperci otravitoare printre legume cand ii lasa sa fie autonomi sau le spunea ca unele lucruri nu sunt bune si le interzicea sa le faca/manance?



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu