Din când în când îmi vine-n gând că mă scufund și mă afund la infinit într-un neant fără sfârșit și urlu strig da nu m-aud Acum io-s în vertij și nu mă laud că mi-am pierdut dinții din gură Io am mușcat din adevăr cu ură nu am vrut masca de iluzii Mi-am dat la pix cu sete prin perfuzii am primit sânge nou Mi-am șlefuit ideile într-un vocabular lingou și-am ars-o arogant și egoist Un pueril imberb teribilist mi-a dat cu pumnu-n cap realitatea ca un pugilist Și când am început să cad toți m-au văzut dar nu m-au auzit nu mă aud de fel Și mă scufund în văzul lor într-un mine distrugător le spun cuvinte ca un puzzle alambicat înspre un viitor trecut de-atâtea ori prin văzul lor mă sinucid nemuritor

despre:

duminică, 18 decembrie 2016

Monopol pa arta, pa cuvantu meu de cercetas!


Sunt niste d-astia, mazgalitori de maculatura, care au avut o revelatie in timp ce urmau cursurile vreunui workshop de scriere creativa si si-au dat ei singuri seama ca sunt scriitori atat de buni incat nu au succes pentru ca lumea nu ii intelege.
Majoritatea se rezuma, dupa o astfel de revelatie, sa isi faca un blog si sa intoxice onlineul cu dejectiile lor creative. Astia sunt, majoritar, alde A-listerii participanti la orice goana dupa piscot. Altii gasesc cate o editura de mana a cinspea sa le publice prostiile. Am scris despre ei. Dar nu sunt cei mai dobitoci talentati astia, nici pe departe.

Am zis la un moment dat ca literatura s-a sinucis. Poate am exagerat atunci. Literatura nu s-a sinucis, a fost sufocata de toti idiotii care incearca sa puna monopol pe ea. De la alde bloggerii sfasiati de chinurile creatiei, pana la alde toti scriitorii de meserie in genul lui Nemerovschi & co, trecand prin asa zise somitati sau doar dobitoci lipsiti de simtul penibilului. Si-au dat seama unii ca editarea de carte e pe moarte, nu e niciun secret ca Romania nu are piata reala de carte. Scrii ceva, gasesti editura? Te cumpara cunoscutii si cei doi - trei fani de pe facebook. Atat. Daca vinzi mai mult de 500 de exemplare esti deja best-seller. Romanii nu fac des experimente la raft. Cumpara ce a fost deja declarat ca avand valoare, ii cumpara pe Coelho si Paler, pe alde Murakami si Cioran, Bukowski si, in general, orice laureat al premiului Nobel. Romanul nu se duce la librarie sa plece de acolo cu romanul sau volumul de poezie al lui Ion Popescu sau John Doe Nobody. Vrea sa simta ca banul lui a fost cheltuit cu cap. D-aia moare piata de carte. Da nu-i bai. Incepe sa prinda tot mai bine conceptul de carte electronica. Editurile oricum cer bani de la autori ca sa fie publicati in tiraje demne de tot rasul care sunt apoi epuizate cand autorul face cadou cate un volum fiecarui membru al familiei. Pizda ma-sii! Asta e, vrei sa fii artist? Mori de foame, ba, daca-ti place sa publici.

Dar aia de care zic eu ca si-au dat seama de pericolul care planeaza asupra pietei romanesti de carte nu sunt oameni care sa cedeze usor. Sunt scriitori si nu accepta ca munca scriitorului este lipsita de valoare materiala. Asa ca urmeaza doua linii mari si clare: acapararea mediului online si infuzia de talent pe piata, pentru a creea noi valori recunoscute. Problema nu e intentia lor, pentru ca  absolut normal sa existe o contrareactie la tendintele pietei. Problema e lipsa de simt al penibilului pe care o dovedesc aceste genii ale literaturii. LiterNautica, Literatura de Azi si Hyperliteratura. Astia sunt, din punctul meu de vedere, cei trei poli care incearca sa puna monopol pe literatura.

Literatura de Azi, proiectul care ar putea avea cel mai ridicat grad de credibilitate, cade in derizoriu in momentul in care Daniel Cristea-Enache nu mai vede dincolo de ego. Imi pare extrem de rau sa vad asta, multa vreme Cristea-Enache fiind unul dintre oamenii pe care ii urmaream cu respect (doar el a spus ca sunt un bun scriitor, deh, la unul din putinele concursuri de creatie literara la care am participat). Promitand vizibilitate unor scriitori slabi, Daniel Cristea-Enache ii numeste pe astia trendsetteri LdA, avand ca singura obligatie fata de LdA sa invite cat mai multe persoane sa aprecieze pagina de facebook. Asa se creeaza un fals viral in jurul paginii, care mai apoi publica creatiile lui Daniel Cristea-Enache si a doi-trei acoliti de-ai lui total lipsiti de talent (nu ca DCE ar deborda de talent).

Hyperliteratura e proiectul altui scriitor, Andrei Ruse, un gagiu cu oarecare urme de talent si la fel de mult ego ca DCE. Axata mai mult pe hipstereala artistica, Hyperliteratura promoveaza basini de adolescenti edgy. Au rubrica de recenzie de carte, fara a avea recenzori, au rubrica de creative writing, pentru da deh, adolescenti edgy si trebuie sa le dam impresia ca ne intereseaza mazgalelile lor si promoveaza la greu cartile scoase sub egida Hyperliteratura.ro, incercand sa beneficieze material de pe urma hype-ului creeat in jurul siteului/revista pe teme de interes artistic. Adica sunt si ei un fel de iQads - vand fara sa spuna ca vand, incearca sa vanda incercand sa para ca doar se documenteaza. O manipulare ordinara.

LiterNautica e un melanj intre Literatura de Azi si Hyperliteratura, proiectul unui cvasinecunoscut scriitor - Cornel Balan - cu nume predestinat scaldatului in ape tulburi. Sub pretextul promovarii literaturii de calitate sunt atrasi aici o serie de scriitori si scriitorasi care vor promova siteul promovandu-si propriile creatii si, implicit, creatiile abjecte ale lui Cornel Balan. Care Cornel e atat de balan incat pune virgula intre subiect si predicat si apoi da sponsored postarii pe facebook, ca asa mi-am adus aminte de el.

Nu este neaparat rau ca exista aceste proiecte. Rau este ca sunt conduse de minti inguste si caractere reduse, murdare, de oameni care nu sunt capabili sa inteleaga complexitatea unui curent artistic sau sa accepte ca nu ei sunt detinatorii adevarurilor absolute cand vine vorba de literatura. Poti, de exemplu, sa publici pe acele siteuri proze sau poezii superbe si sa obtii feedback excelent, insa la prima contra pe care o ai cu vreunul dintre sensei vei fi redus la tacere marsav. Nu poti promova inovatia literaturii, nu poti creea curente literare, nu poti evolua ca artist in umbra unor jegosi egoisti care se autopropun ca dumnezei ai literaturii romanesti si saracii nu reusesc sa castige indeajuns cat sa supravietuiasca din scris, nici nu au viata personala indeajuns incat sa poata privi actul artistic cu detasarea necesara unui lider. Acesti robotei au pretentia ca ei detin reteta succesului si suprima orice voce care spune diferit, chiar daca nu neaparat impotriva lor.

Si-mi bag io pula in toate siteurile lor de creatie literara ca astia au impresia ca talentul poate fi fabricat si scos pe banda rulanta dintr-o matrita. Si daca era doar un exemplu de dobitoc care incearca asta intelegeam, dar avem trei exemple diferite, indeajuns incat sa ne dam seama ca nu va mai fi resuscitata vreodata piata de carte din Romania

PS: mi-am adus aminte de dobitocul de Cornel Balan cand mi-a sarit in feed un articol de pe liternautica in care isi deroga atributii de guru literar si sfatuia lumea sa nu transpuna realitatea in literatura, ca el a facut asta si a fost greu. Si i-am zis ca e de cacat articolul. La care el mi-a replicat ca-s gay si popoet. Si mi-am dat seama ca omul sufera grav cand nu e bagat in seama. Na, ba, te-am comparat cu Ruse si DCE, esti multumit? Sau trebuie sa iti fac inca un cont pe gay.com, ca atunci cand mi-ai sters prozele de pe site pentru ca foloseam un limbaj "neadecvat"? Dobitocule!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu