Activismul - sau cum sa devii din persecutat persecutor si invers.
Activismul are o istorie atat de intinsa ca perioada, incat devine sinonim cu evolutia.
Primii crestini erau persecutati de puterile religioase ale vremii, devenind un act de sacrificiu suprem sa marturisesti ca tu esti crestin. Departe de a invata vreo lectie din inceputurile obscure ale crestinismului, odata ajunsi in pozitii influente, capii bisericii, impreuna cu capii armatelor, au pornit cruciadele, razboaie impotriva popoarelor de alta religie sub pretextul recuperarii pamantului sfant, pamant sfant care apartinea acelor popoare dinainte ca crestinismul sa existe ca religie. Mai apoi, sau in paralel cu cruciadele, nu mai stau sa caut datele exacte, persecutia impotriva crestinilor a fost inlocuita cu inchizitia - persecutia crestinilor impotriva vrajitoarelor si a ereticilor. Activistul crestin, bland si bine intentionat a devenit criminalul care ardea catacombe in timpul Imperiului Roman.
Nazismul si comunismul, doua curente sociale care au scindat lumea in timpul razboaielor mondiale au putut ajunge populare prin activismul sustinut al propagandistilor. Mai apoi, comunismul a subjugat sute de milioane de oameni unei ideologii utopice, imposibil de pus in practica. Oamenii care au ajutat la propagarea doctrinelor erau numiti fix activisti de partid. Activistii erau priviti cu respect in randul membrilor de partid, rolul lor fiind acela de a convinge populatia sa adere doctrinei (sau sa-si cedeze pamantul statului, caz concret, in Romania). In urma revolutiei din '89, rolul activistului de partid a devenit unul hulit si aici aduc, fara prea multe vorbe, exemplul Imnului Golanilor: "mai bine golan, decat activist/ mai bine mort, decat comunist".
Activismul social contemporan - corectitudinea politica dusa la rang de doctrina. Si aici ma opresc si va las o imagine cu activistul contemporan. Vegan, pro LGBT, pro orice se poate. Extrem de intransigent cu opiniile contra, mergand pana la a cere instaurarea cenzurii pentru a putea avea o retorica lipsita de critici. Il recunosti dupa fervoarea cu care iti recomanda sociologi celebrii cand nu mai stie sa te contrazica, de parca nu stie toata lumea ca si Karl Marx sau Hitler aveau teorii puse in pagini de carte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu