Din când în când îmi vine-n gând că mă scufund și mă afund la infinit într-un neant fără sfârșit și urlu strig da nu m-aud Acum io-s în vertij și nu mă laud că mi-am pierdut dinții din gură Io am mușcat din adevăr cu ură nu am vrut masca de iluzii Mi-am dat la pix cu sete prin perfuzii am primit sânge nou Mi-am șlefuit ideile într-un vocabular lingou și-am ars-o arogant și egoist Un pueril imberb teribilist mi-a dat cu pumnu-n cap realitatea ca un pugilist Și când am început să cad toți m-au văzut dar nu m-au auzit nu mă aud de fel Și mă scufund în văzul lor într-un mine distrugător le spun cuvinte ca un puzzle alambicat înspre un viitor trecut de-atâtea ori prin văzul lor mă sinucid nemuritor

despre:

miercuri, 8 februarie 2017

Cand istoria iti da palme peste ochi

Cand eram mic citeam tot felul de cacaturi. De la carti de bucate pana la almanahele Flacara. De la romane propagandistice comuniste pana la filosofii de-ale lu nea Kant sau Freud. Intelegeam fix o pula din ele, dar informatia a ramas inmagazinata acolo. Si nu pot sa nu observ similaritati care ma vor face sa fiu hulit si acuzat de prostie, dar dracu, asta e. E prostia mea si defilez cu ea.

Activismul - sau cum sa devii din persecutat persecutor si invers. 

Activismul are o istorie atat de intinsa ca perioada, incat devine sinonim cu evolutia.

Primii crestini erau persecutati de puterile religioase ale vremii, devenind un act de sacrificiu suprem sa marturisesti ca tu esti crestin. Departe de a invata vreo lectie din inceputurile obscure ale crestinismului, odata ajunsi in pozitii influente, capii bisericii, impreuna cu capii armatelor, au pornit cruciadele, razboaie impotriva popoarelor de alta religie sub pretextul recuperarii pamantului sfant, pamant sfant care apartinea acelor popoare dinainte ca crestinismul sa existe ca religie. Mai apoi, sau in paralel cu cruciadele, nu mai stau sa caut datele exacte, persecutia impotriva crestinilor a fost inlocuita cu inchizitia - persecutia crestinilor impotriva vrajitoarelor si a ereticilor. Activistul crestin, bland si bine intentionat a devenit criminalul care ardea catacombe in timpul Imperiului Roman.

Nazismul si comunismul, doua curente sociale care au scindat lumea in timpul razboaielor mondiale au putut ajunge populare prin activismul sustinut al propagandistilor. Mai apoi, comunismul a subjugat sute de milioane de oameni unei ideologii utopice, imposibil de pus in practica. Oamenii care au ajutat la propagarea doctrinelor erau numiti fix activisti de partid. Activistii erau priviti cu respect in randul membrilor de partid, rolul lor fiind acela de a convinge populatia sa adere doctrinei (sau sa-si cedeze pamantul statului, caz concret, in Romania). In urma revolutiei din '89, rolul activistului de partid a devenit unul hulit si aici aduc, fara prea multe vorbe, exemplul Imnului Golanilor: "mai bine golan, decat activist/ mai bine mort, decat comunist".

Activismul social contemporan - corectitudinea politica dusa la rang de doctrina. Si aici ma opresc si va las o imagine cu activistul contemporan. Vegan, pro LGBT, pro orice se poate. Extrem de intransigent cu opiniile contra, mergand pana la a cere instaurarea cenzurii pentru a putea avea o retorica lipsita de critici. Il recunosti dupa fervoarea cu care iti recomanda sociologi celebrii cand nu mai stie sa te contrazica, de parca nu stie toata lumea ca si Karl Marx sau Hitler aveau teorii puse in pagini de carte.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu