Din când în când îmi vine-n gând că mă scufund și mă afund la infinit într-un neant fără sfârșit și urlu strig da nu m-aud Acum io-s în vertij și nu mă laud că mi-am pierdut dinții din gură Io am mușcat din adevăr cu ură nu am vrut masca de iluzii Mi-am dat la pix cu sete prin perfuzii am primit sânge nou Mi-am șlefuit ideile într-un vocabular lingou și-am ars-o arogant și egoist Un pueril imberb teribilist mi-a dat cu pumnu-n cap realitatea ca un pugilist Și când am început să cad toți m-au văzut dar nu m-au auzit nu mă aud de fel Și mă scufund în văzul lor într-un mine distrugător le spun cuvinte ca un puzzle alambicat înspre un viitor trecut de-atâtea ori prin văzul lor mă sinucid nemuritor

despre:

luni, 16 ianuarie 2017

Romanul care nu va aparea niciodata [cut 2]

c' est la vie
mon amour
toujours la meme
pute
mona

(...)

Dar daca suntem sortiti esecului? Daca soarta noastra spune ca am fost si vom fi de o mediocritate infioratoare toata viata si dincolo de moarte? Daca Raiul exista si in Rai eu voi fi doar un vanzator de agheasma? Ca si cum as fi acum vanzator de cafea la automatul de la colt. Insasi credinta in Mona deschide aceasta posibilitate. Am imaginat tot timpul muza ca fiind suma tuturor imperfectiunilor care declanseaza obsesii, poate ca spiritul ei e atat de salbatic incat nu poate fi vreodata imblanzit de vreo pana din lumea asta. Vad cu ochii mei un maret foc de artificii la final transformat intr-o ejaculare rusinoasa in prosop. O vad pe Mona deschizand un blog de NLP in timp ce intinde mana spre vibratorul de pe etajera si ma vad pe mine disparand in vertijul unui jet de apa tras dupa ce te-nchei la slit. De cealalta parte a canalului transcedental esti evacuat in marele Nimic care-ti va spune cinic "Bravo!", apoi iti va da un mop si te va pune sa lustruiesti gradina Edenului.

(...)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu