Din când în când îmi vine-n gând că mă scufund și mă afund la infinit într-un neant fără sfârșit și urlu strig da nu m-aud Acum io-s în vertij și nu mă laud că mi-am pierdut dinții din gură Io am mușcat din adevăr cu ură nu am vrut masca de iluzii Mi-am dat la pix cu sete prin perfuzii am primit sânge nou Mi-am șlefuit ideile într-un vocabular lingou și-am ars-o arogant și egoist Un pueril imberb teribilist mi-a dat cu pumnu-n cap realitatea ca un pugilist Și când am început să cad toți m-au văzut dar nu m-au auzit nu mă aud de fel Și mă scufund în văzul lor într-un mine distrugător le spun cuvinte ca un puzzle alambicat înspre un viitor trecut de-atâtea ori prin văzul lor mă sinucid nemuritor

despre:

joi, 17 august 2017

In care lucrurile incep sa se schimbe (4)


- Bai, Mario, eu iti spun sincer, nu am de gand sa duc o viata mediocra. Sunt satula pana peste cap de oameni multumiti cu viata lor care refuza sa vada plafonarea. Si inteleg ca unii chiar nu pot mai mult si au atins maximul de evolutie pe care il pot atinge, da' eu nu-s asa. Intelegi, fa, ce zic?
- Io inteleg, da' Biblia zice ca omul sa se multumeasca cu ce i-a fost dat. Ca daca nu se multumeste pica in pacat.
- Iar ma iei cu Biblia?! Daca nu te cunoasteam de atatia ani, te bateam cu Biblia in cap pana-l vedeai pe Dumnezeu, Mario. Da' ai noroc, ca stii ca mi-esti draga. Esti singura proasta din satul asta cu care mai pot sa schimb o vorba. 
 
Maria chicoteste si isi mai toarna cafea in ceasca. Ii permitea Aglaei sa ii vorbeasca asa pentru ca stia ca nu e un om rau, doar trecuse prin multe greutati si se inraise la suflet. Cand erau mici se duceau impreuna la biserica si atunci nu il critica asa mult pe Dumnezeu. Dar chiar si atunci punea niste intrebari care ii incomodau pe unii. Ca atunci cand l-a intrebat pe preot cine i-a sfintit bricheta dupa ce l-a vazut cum aprinde lumina la Inviere. Odata cu trecerea anilor parca s-a cam indracit. Stia si ea, Maria, ce povesti umblau prin sat. Stia ca unii spuneau ca Aglae a invatat vraji de la un negru batran, in Africa, si ca l-ar avea pe dracu in podul casei. Ca il scoate noaptea, cand e luna plina, si il plimba de noua ori in jurul casei. Stia multe vorbe, dar mai stia Maria in simplitatea ei ca oamenii inventeaza minciuni cand nu inteleg anumite lucruri. Pentru ea era simplu. Ii imprumuta Aglae tigari si cafea fara sa i le ceara inapoi? Imprumuta. Cand s-a intors din tarile calde unde fusese ea plecata i-a adus hainute pentru nepoti? I-a adus. Ii plateste de fiecare data branza, laptele si ouale? I le plateste, nu ca zgarcita aia de Floarea lu Gingie de care se roaga si cate doua luni sa ii dea banii. Ce conteaza ca vorbeste ea mai artagos de fel? Nu conteaza. Plus ca ei i se mai si confeseaza uneori si asta o face sa aiba incredere in judecata ei. 
 
- Coana Aglae, da' fata cat o sa ramana la tine?
- Ba, ce-ti mai place barfa, a dracu! Vrei tu sa stii cat ramane Sorina la mine, a? Pana se intoarce ma-sa. Si n-o sa se intoarca prea curand, d-aia nu vreau sa raman in mediocritatea asta, fa Mario. Ce vina are copilul ca e ma-sa proasta? Are vreo vina?
- Aici ai dreptate. Da ce poti sa faci tu?
- Fa Mario, fiecare putem sa facem orice vrem. Trebuie doar sa nu ne mai pese de gura lumii si sa ne vedem de viata noastra. Cum ar trebui sa iti pese si tie de orataniile si curtea ta, nu de nepoata-mea. Ca eu nu vorbesc cu tine sa iti cer sfaturi sau ajutor, eu vorbesc cu tine sa nu innebunesc vorbind singura. Si vorbesc pentru ca stiu ca nu ai chiar robinetu stricat la limba si mai stii cand sa iti tii gura aia stricata.
- Hai ca exagerezi, stii ca nu te-am barfit niciodata.
- Fa, de ce minti? Cine i-a zis, fa, lu Viorica lu Tandalea ca am fost in Africa de se feresc astia de mine acum ca de dracu?
- Da nu eu am zis ca il ai pe Scaraotchi in pod. 
 
Aglae izbucneste in ras. Isi aprinde inca o tigara si soarbe o gura de cafea. 
 
- Lua-v-ar dracu de primitivi! Il am pe Scaraotchi in pod. Auzi la ei?! Daca il aveam il puneam sa ma umple de bani, prostilor. Si sa ma duca dracu de aici, sa nu va mai aud. 
 
Maria rade si ea.
De afara se aude Sorina strigand dupa coana Aglae. 
 
- Tanti, tanti Aglae! Unde esti?
- Ho, ca vin acum. Mario, eu plec, da' asculta la mine. Eu nu o sa raman plafonata in satul asta de cacat care inca mai crede in povesti cu bau-bau.
- Cum stii tu, coana Aglae.

Ajunsa in curtea ei, Aglae se duce inspre Sorina. 
 
- Unde arde de tipi asa?
- Nu arde nicaieri, dar mi-a venit o idee.
- Ia s-aud!
- La Bucuresti aveam pian, aici de ce nu am pian?
- Asta nu e o idee, e o intrebare. Si raspunsul e ca aici nu prea avem loc de mofturi.
- Dar mama zicea ca orice domnisoara ar trebui sa stie sa cante la pian.
- Daca zicea ma-ta asa se schimba treaba. Ia zi, ce iti canta ea la pian?
- Ea nu stia sa cante.
- Ma gandeam eu. Ma-ta domnisoara! si pufneste.
- Da, ce-i drept, mama nu prea aplica ce imi spunea mie. Dar mi-ar placea sa am pian.
- Si mie mi-ar placea sa am multe, Sorino. Acum ne descurcam si noi cu ce avem. Saptamana viitoare tre sa te inscriu la scoala. Ce clasa ai terminat la Bucuresti?
- Clasa a 6a.
- Bun. Hai ca uite cum facem. Eu o sa vorbesc cu prostii astia de aici sa te inscrie, tu te duci la scoala si nu te faci de ras si, poate, cand termini clasa a 7a iti iau si pian. Ce zici?
- Zic sa batem palma ca sa fiu sigura.
- P-asta de la ma-ta ai invatat-o, sigur. 
 
Pornesc amandoua sa rada.

***

In toamna, cand a inceput scoala, multa lume a fost suprinsa sa vada ca tanti Aglae e noua educatoare de la grupa pregatitoare. Asa au aflat ca, in afara de vraji, a invatat sa aiba grija de copii cat timp a fost in Africa. Sorina venea mereu curata la scoala, cu haine bune, noi. Cum facuse tanti Aglae nimeni nu stia, unii incepusera sa spuna ca a avut bani pusi la CEC, altii spuneau ca a inceput sa ii dea dracul din pod. Sorina invata bine, undeva spre sfarsitul celui de-al doilea semestru tanti Aglae a angajat o echipa de muncitori sa ii modifice casa. Au lasat bucataria si un dormitor cum erau, au modificat geamlacul, al doilea dormitor si sufrageria, camerele Sorinei. Pe langa mobila si zugraveala noua, in sufragerie si-a facut loc si un pian nou. Intreaga camera fusese modificata astfel incat sa dea randament din punct de vedere acustic. Tanti Aglae adusese un arhitect de la oras pentru lucrarea asta, muncitorii urmasera planul facut de el. Cand a terminat clasa a 7a, Sorina avea pianul pe care si-l dorise. Tanti Aglae se rasfatase si ea. Desi nu isi modificase camerele, isi cumparase un sifonier nou. Si un televizor nou. Maria il vazuse cand statuse la o cafea cu ea intr-o sambata. A intrebat-o de unde a avut bani, dar i-a raspuns repezit, ca de obicei:

- Da ce, fa, crezi ca muncesc pe sponci la gradinita?

Fir-ar a dracu de gradinita, lasa ca stie ea cat e salariul de educatoare. Maxim isi lua un televizor alb-negru din banii aia, nu unu color cu ecran plat.

[va urma]


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu