Despre nebuni si alti demoni

Cand eram mic aveam un vecin nebun. Iesea toata ziua cu vaca pe islaz, nu am auzit vreodata sa fi lovit vreun om, insa toata lumea il ocolea. Cand am mai crescut am inceput sa ma amuz cu el. In tot retardul lui era un gagiu glumet si deseori ma cacam pe mine de ras uitandu-ma la el cum povesteste ca fute vaca.

Apoi am dat de internet. Unde am gasit alti nebuni. Mereu m-au fascinat manifestarile lor, dar nu am putut uita niciodata de nebunul din copilaria mea si am limitat interactiunea pe cat am putut mai mult. Eventual ii citeam postarile si mai dadeam un share in privat altora despre care consideram eu ca stiu ce inseamna nebunia si ca nu o privesc ca pe un trolling sau mai stiu eu ce cacat de performance.

In epoca lu "in mod ironic", nebunii fac rating si virale. Nelson mondialu, lorin fortuna, oana zavoranu, supeeeeer supeeeer, nicusor de la braila, pula mea!

Si pe urma ne miram in mortii mamelor noastre cand un nebun omoara pe cineva pe strada. Si incepem cu cacaturi ca, vai!, cum e posibil sa lasam un bolnav in libertate? Baga-v-ati ochii-n smartfon sa va iasa realitatea pe urechi, stiati chiar voi de existenta nebunilor alora si nu ati luat nicio atitudine. Ba chiar ati dat like, share, haha, angry sau comm. Unu nu a pus mana pe telefon sa sune la 112 sa vina salvarea sa il scoata pe Vadim din direct cand traia. Ba chiar vi se pare amuzant cand cineva e intrebat daca si-a luat pastilele in ziua aia, fara sa va dati seama ca aia inseamna un minim de constientizare a unei probleme si un mod de aparare. Ca, daca un nebun nu si-a luat pastilele in ziua respectiva, nu mai trebuie sa stai la caterinca cu el, ci sa il duci in pula mea la spital. Ca pe urma te omoara pe strada. Si ajungi sa faci petitii online si sa te scarbesti de societatea in care traiesti. In pula mea.