Despre alti demoni.

Scriu si sterg. Scriu prost si sterg mult. Mai da-i in pula mea de demoni! Cand te concentrezi pe negativism nu mai esti cinic. Devii patetic.
De parca ii pasa cuiva de demonii tai, du-te-n pizda ma-tii de fraier! Scrii si stergi, dar ala e scris? O borala de cuvinte seci in propozitii seci, cu mesaj sec, inexistent, cu emotie zero si fir narativ ioc. Nu scrii, te caci pe tine ca scrii ca scuza sa nu scrii ca sa nu-si dea seama lumea ca nu stii sa scrii.

Voiam sa continui seria despre alti demoni, dar sunt prea multi. Nu ma pot concentra pe unul singur, iar la pachet sunt prea puternici, imi fut ideile si cheful de scris. Exact cum ma asteptam. Scuze peste scuze, mereu altcineva de vina, tipic uman. Mazgalitor de fraze fara sens cu impresii de filosof, nu-ti dai seama ca esti cliseul perfect, bucatica rupta din matrita. Talentul tau e doar o impresie pe care ti-ai bagat-o-n cap de frica. Ti-e frica sa fii banal, doar un pixel intr-o mare de pixeli uniform invizibili. Lipsa ta nu ar fi sesizata, locul lasat gol de tine fiind ocupat imediat de alt pixel la fel de anonim ca tine. Vocea din cap devenea tot mai intensa, acompaniata de o migrena inspaimantatoare. Imi venea sa ma dau cu capul de perete pana nu-mi mai pulseaza tamplele. Ce bine ar fi daca as dobandi brusc puteri magica sa fac din nimic un burghiu pe care sa mi-l trec prin tample fara sa curga sange. Nu suport sangele, vreau doar sa dau o gaura si sa ma uit la durere cum se incolaceste de durere in jurul burghiului.

Frica de plafonare e plafonare. In momentul in care incepi sa stergi ce scrii ori esti perfectionist, ori incepi sa ai dubii. Perfectionist nu esti, nu ai fost vreodata, iti lipseste energia si interesul, deci clar ai dubii. Si poate ca asa e mai bine, sa nu te mai amagesti ca esti artist, ca scrisul e ceva mai mult decat un moft. Ca aerul ala boem pe care incerci sa-l afisezi e ceva mai mult decat snobism. Te crezi artist? Si? Te crezi unic? Atat de prost esti? Te crezi bun? Cine ti-a spus ca esti bun? Ce inseamna un artist bun? De ce crezi ca tu esti un artist bun? Ca nu ai scris nimic in viata ta dar stii sa invarti un vocabular modest in cateva idei vagi? Poate ca are dreptate. Imi construiesc o realitate lipsita de realism de frica sa nu-mi dovedesc ca nu am talent?