Din când în când îmi vine-n gând că mă scufund și mă afund la infinit într-un neant fără sfârșit și urlu strig da nu m-aud Acum io-s în vertij și nu mă laud că mi-am pierdut dinții din gură Io am mușcat din adevăr cu ură nu am vrut masca de iluzii Mi-am dat la pix cu sete prin perfuzii am primit sânge nou Mi-am șlefuit ideile într-un vocabular lingou și-am ars-o arogant și egoist Un pueril imberb teribilist mi-a dat cu pumnu-n cap realitatea ca un pugilist Și când am început să cad toți m-au văzut dar nu m-au auzit nu mă aud de fel Și mă scufund în văzul lor într-un mine distrugător le spun cuvinte ca un puzzle alambicat înspre un viitor trecut de-atâtea ori prin văzul lor mă sinucid nemuritor

despre:

marți, 17 martie 2020

despre societate si demoni (probabil partea 1)

Traim intr-o societate profund corupta. Si nu ma refer la sistemul de conducere. Existenta claselor sociale a inceput odata cu descoperirea puterii. Puterea de a incalca conventiile, puterea de a suprima existenta altuia, puterea de a manipula vointa si actiunile. Fundamentul natural al omului dovedeste ca binele si raul sunt relative, iar cautarea si consolidarea oricarui sistem de valori morale vine la pachet cu validarea unor forme de cruzime intrinseca. 
Pana si cei care nu doar se cred buni, dar sunt perceputi ca buni au victime ale manifestarii lor, indiferent ca e catalogata ca manifestare de putere sau nu. Nu codul moral pe care pretindem ca il avem ne defineste, ci actiunile pe care le intreprindem. In momentul de fata, sub pretextul cautarii fericirii, majoritatea oamenilor cauta sa urce pe scara sociala pentru a-si permite manifestarea. Este imposibil ca toate particulele dintr-o stare de agitatie sa se poata gasi in acelasi timp in acelasi punct timp spatiu care sa corespunda starii de imponderabilitate, relative sau aparente. Considerand starea de imponderabilitate ca fiind starea de fericire, permanenta sau de moment, si particulele ca fiind indivizi in societate, analogia nu mai are nevoie de demonstratie. 
Singura situatie in care toate componentele unui biosistem se dezvolta este aceea in care omul nu intervine, lasand natura sa stabileasca un echilibru de putere. Iar singura situatie in care oamenii prospera intr-un biosistem este aceea in care acestia modifica respectivul biosistem, construind un mediu artificial si distrugand elemente ce tin de conceptia naturii asupra biosistemului, implicit manifestandu-si puterea asupra naturii. In momentul in care intreg ecosistemul devine artificial puterea omului nu mai are cum sa fie indreptata impotriva naturii in acel spatiu si incepe sa se manifeste impotriva semenilor sai. Astfel, dintr-un mediu echilibrat, care are grija natural de toti componentii sai, ajungem sa avem un mediu artificial, in care componentii ajung sa decida unul asupra altuia. 
Inca din cele mai vechi timpuri, istoria ne spune ca oamenii s-au organizat in formatiuni artificiale, conduse dupa diferite sisteme sociale. Modul de manifestare al puterii s-a schimbat, de la forta bruta a pumnului in cap la forta abrupta a cutitului la gat, de la forta cruda a detinatorului de sclavi pana la forta dezumanizanta a banului. In momentul de fata manifestarea puterii este aproape exclusiv legata de ban si subzistenta, chiar daca uneori este perceputa ca fiind animalica, de supravietuire. 
Manipularea consumerista la care suntem supusi constant nu face decat sa imbrace fericirea in haine materiale dandu-ne in acelasi timp senzatia ca suntem condusi de aspiratii spirituale. Cam ca atunci cand vrem sa vizitam Mecca pentru sufletul nostru, dar trebuie sa avem bani de avion pana acolo sau bani de echipament si mancare pentru a merge pe jos pana acolo. 

Principiile si valorile morale incep sa paleasca pe masura ce te loveste foamea si chiar daca nu vezi victimele luptei pe care o duci pentru subzistenta in jurul tau, nu inseamna ca aceste victime nu exista. Si chiar daca esti victima unei entitati care isi manifesta puterea asupra ta, nu inseamna ca nu ai la randul tau alte victime. Ne complacem in utopii imaginare in care suntem incoruptibili, pana in momentul in care avem cu adevarat oportunitatea de a profita. Si da, inca mai sunt oameni care dau inapoi portofelul gasit cu bani gasit pe strada, dar asta nu este decat exceptia care face sa confirme regula. Pentru ca in subconstient, orice gest bun provine dintr-un sentiment de vinovatie. Pentru ca desi constient nu suntem capabili sa acceptam ca ne mintim noi insine asupra caracterului moral pe care il posedam, subconstientul nu poate fi pacalit. Pentru ca am gandit rau, dar nu am facut rau nu ne absolva de culpabilitate decat relativ. Suntem paraziti extremisti deghizati in binefacatori si victime de complezenta. In momentul in care supravietuirea devine prioritatea numarul unu in diverse circumstante, ne lasam semenii sa moara pe langa noi si consideram ca suntem indreptatiti sa facem asta. Spiritul de conservare este primordial egocentrist si doar ipocrizia ne ghideaza manifestarile sociale. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu