Despre foame si alti demoni

Cei mai multi oameni nu inteleg de unde vine senzatia de foame si ce semnifica ea.

In biserici miroase a untdelemn de candela, ceara arsa si tamaie, in corpul meu miroase a moarte, voma si fum de tigara. Sunt si eu unul din cei multi. Pentru ca trecem prin demitizarea divinitatii si ajungem sa umplem golurile cu franturi de idei carora le dam importanta de scripturi.

Uneori ti-e atat de foame incat te apuci si citesti toate revistele cu retete pe care le ai in casa doar ca sa uiti ca ti-e foame. Si nici nu-ti dai seama cand adormi plangand, cu un gol in stomac de parca s-ar sapa acolo noua magistrala de metrou. Te trezesti dimineata cu senzatia de foame accentuata si cu toate retetele invatate pe de rost si cu lacrimi uscate in coltul stomacului. Foamea e cea mai greu de ascuns senzatie. E un sentiment mai puternic decat orice iubire, mai sincer decat orice ura, mai vizibil decat orice handicap. Orice curios iti poate citi foamea in priviri, e ca si cum ai merge pe strada in pielea goala. D-aia trebuie sa o pacalesti cumva. Doua bucatele de sunca, o coaja de mamaliga, o ceapa coapta, 3 jumari... Daca ai jumari esti boier. Le pui intr-o craticioara pe plita si le lasi sa se prajeasca incet toata ziua. Emana un miros care-ti potoleste foamea, iar cand durerea de stomac devine insuportabila e de ajuns sa rontai una mai crocanta, apoi bei o cana mare de apa. Te ia un lesin linistitor care te poarta pe taramul lui Morfeu instant. Si acolo visezi milioane de carnati prajiti pe jar, paini proaspat scoase din cuptor si muraturi la discretie. A treia zi poti sa citesti iar revistele de retete ca memoria incepe sa-ti fie afectata deja.

Nevoia de dumnezeu e o forma de foame spirituala. Asa cum foamea fizica te face sa halucinezi fripturi pe pereti, asa si foamea spirituala te face sa iti imaginezi entitati de iubire acolo unde e doar mucegai si venin. Durerea de stomac se transforma in durere de inima, semn al unui spirit lovit si speriat, si in loc de jumari te pacalesti cu semne care nu exista, dar pe care ti le imaginezi din frica de singuratate. Pana cand vezi ca semnele alea sunt doar pete de igrasie pe ecranul imaginatiei tale si iti pierzi increderea.

Dar asta e alt demon, nu e loc sa povestim despre el aici...