Despre nebuni si alti demoni

Cand eram mic aveam un vecin nebun. Iesea toata ziua cu vaca pe islaz, nu am auzit vreodata sa fi lovit vreun om, insa toata lumea il ocolea. Cand am mai crescut am inceput sa ma amuz cu el. In tot retardul lui era un gagiu glumet si deseori ma cacam pe mine de ras uitandu-ma la el cum povesteste ca fute vaca.

Apoi am dat de internet. Unde am gasit alti nebuni. Mereu m-au fascinat manifestarile lor, dar nu am putut uita niciodata de nebunul din copilaria mea si am limitat interactiunea pe cat am putut mai mult. Eventual ii citeam postarile si mai dadeam un share in privat altora despre care consideram eu ca stiu ce inseamna nebunia si ca nu o privesc ca pe un trolling sau mai stiu eu ce cacat de performance.

In epoca lu "in mod ironic", nebunii fac rating si virale. Nelson mondialu, lorin fortuna, oana zavoranu, supeeeeer supeeeer, nicusor de la braila, pula mea!

Si pe urma ne miram in mortii mamelor noastre cand un nebun omoara pe cineva pe strada. Si incepem cu cacaturi ca, vai!, cum e posibil sa lasam un bolnav in libertate? Baga-v-ati ochii-n smartfon sa va iasa realitatea pe urechi, stiati chiar voi de existenta nebunilor alora si nu ati luat nicio atitudine. Ba chiar ati dat like, share, haha, angry sau comm. Unu nu a pus mana pe telefon sa sune la 112 sa vina salvarea sa il scoata pe Vadim din direct cand traia. Ba chiar vi se pare amuzant cand cineva e intrebat daca si-a luat pastilele in ziua aia, fara sa va dati seama ca aia inseamna un minim de constientizare a unei probleme si un mod de aparare. Ca, daca un nebun nu si-a luat pastilele in ziua respectiva, nu mai trebuie sa stai la caterinca cu el, ci sa il duci in pula mea la spital. Ca pe urma te omoara pe strada. Si ajungi sa faci petitii online si sa te scarbesti de societatea in care traiesti. In pula mea.

Da, ma, tanjesc dupa atentie

Wow! D-aia nu se mai intoarce ceasu ala de la fossil.

Ma rog. La fel cum nu ma face mai mult tata faptul ca nu postez 50 de mii de poze cu fimea zilnic, la fel nu te face mai putin stupid faptu ca nu intelegi diferenta dintre online si realitate. Fie ca imi inchizi profilul unui personaj asumat, fie ca nu faci diferentierea dintre artist si persoana, fie ca imi dai report pe hate speech cand nu intelegi o gluma finca esti blocat in limbaj si corectitudine politica, tot un dobitoc arogant si egoist esti. La fel de ipocrit ca mine, la fel de cretin cand nu vrei sa accepti ca si ceva ce nu iti place tie poate exista.
Ma rog, ma doare in pula si prea multe explicatii. Comunitatea online se contopeste in comunitatea IRL. Trolli de pe internet uita ca sunt zugravi sau scriitori de breaking news in viata reala si se cauta unii pe altii cu bataia, artistii cvasinecunoscuti care isi reprima dorinta de popularitate facand "ironie" incep sa se ia in serios, defazati de la traseu si in antiteza cu propriile manifestari.
Prezenta in online devine locul de defulare al unor complexe uneori nesesizabile in realitate.
Tocmai d-aia sunt iar banat 7 zile de pe facebook si incepe sa mi se cam rupa pula de prezenta online.
Pentru ca daca spun "sa-mi suga pula toti poponarii" in piata victoriei e posibil ca multi sa nu sesizeze gluma si sa primesc si un box in dinti intru corectarea atitudinii si slavirea spiritului pur al nazuintelor miscarii rezist.
Io m-am pisat pe hashtag si m-am curentat. D-aia o sa continui sa ma pis pe el si-o sa continui sa rezist offline.
Ca io n-am invatat pe bancile scolii si banii alor mei sa construiesc personaje. Io le-am rupt din realitate si v-ati speriat ca prostii de oglinda, incapabili sa diferentiati realitatea de cacatul de ce impresii aveti in cap.
Si nu intelegeti in continuare si aveti impresia ca puteti suprima in vreun fel manifestarile alora de pe langa voi, da tot ce faceti e laba cu lumina stinsa apasat pe taste.
Si nici nu va stiti felia si ma vai si luati grade aiurea.

Dar asta e alta poveste

Cand esti rupt in doua de depresie e o idee proasta sa fumezi pe balcon, la 5 dimineata, la etajul 8. Incep sa iti circule ganduri in cap si sa te gandesti la toti care au avut curajul sa faca doar un pas. Dar asta e o poveste despre altfel de pasi.

Stai pe marginea drumului. E iarna, polei peste tot de zici ca e patinoar, nu sosea asfaltata. Masinile trec pe langa tine cu un 40-50 de km la ora. Il vezi pe unu ca vine mai cu viteza, prinde o portiune aiurea de gheata la vreo 30 de metri de tine, scapa masina de sub control. Si ai vreo doua secunde la dispozitie sa iti dai seama daca traiectoria masinii se intersecteaza cu pozitia ta.
Si daca se intersecteaza cu pozitia ta, in ce fel o va face? Scapi cu o mana rupta si un picior zdrelit sau vorbim de ambele picioare rupte si coastele zdrelite? Ramai pe loc si o vezi cum zboara in sant pe langa tine fara sa iti clinteasca un fir de par sau te loveste in plin, te arunca 10 metri prin aer si loveste de gardul de beton din spate? Sau trece peste tine cum ai vazut in filme si te face terci pe asfalt? Ai maxim doua secunde sa decizi daca si in ce directie sa te indrepti astfel incat sa nu te loveasca sau sa minimizezi urmarile loviturii. Doua secunde in care vezi cum masina danseaza pe asfaltul inghetat intr-un vals furios haotic si nu realizezi ca o tona de metal se indreapta spre tine gata sa te striveasca ca un pumn urias. Doua secunde in care mai mult te gandesti la ce pula mea se intampla in loc sa analizezi logic situatia. Doua secunde in care esti paralizat de frica sau o rupi la fuga in orice directie panicat de dorinta de supravietuire.

Si poti sa ai noroc, sa te paralizeze frica si sa treaca mormanu de tabla pe langa tine, sa incepi sa razi isteric pe masura ce pulsul incearca sa revina la normal sau poti sa speri ca cineva a vazut accidentul si ambulanta va ajune inainte ca plamanii sa ti se umple cu sange si sa intri in stop cardio-respirator.

Stai pe marginea drumului. E iarna, polei peste tot de zici ca e patinoar, nu sosea asfaltata. Masinile trec pe langa tine cu un 40-50 de km la ora. Il vezi pe unu ca vine mai cu viteza, prinde o portiune aiurea de gheata la vreo 30 de metri de tine, scapa masina de sub control. Iti dai seama ca trebuie sa te arunci in sant si apuci sa faci un pas inainte sa te loveasca partea din dreapta a grilei de la radiator. Juma de metru mai in spate erai lovit in plin. Daca nu faceai pasul nu ai fi fost aruncat prin aer in sant. Erai aruncat direct in gardul ala de beton. Si nu mai aveai doar mana rupta de la cazatura, aveai doar coloana fracturata daca nu nimereai direct cu capul de gard.

Un singur pas pe care tre sa-l faci pentru a te salva. Acelasi pas care te omoara daca il faci cand e cinci dimineata si fumezi pe balcon la etajul 8. Dar asta e alta poveste.

In care lucrurile incep sa se schimbe (4)

[din Uimitoarea viata si nemaiauzitele experiente ale lui Tanti Aglae]

- Bai, Mario, eu iti spun sincer, nu am de gand sa duc o viata mediocra. Sunt satula pana peste cap de oameni multumiti cu viata lor care refuza sa vada plafonarea. Si inteleg ca unii chiar nu pot mai mult si au atins maximul de evolutie pe care il pot atinge, da' eu nu-s asa. Intelegi, fa, ce zic?
- Io inteleg, da' Biblia zice ca omul sa se multumeasca cu ce i-a fost dat. Ca daca nu se multumeste pica in pacat.
- Iar ma iei cu Biblia?! Daca nu te cunoasteam de atatia ani, te bateam cu Biblia in cap pana-l vedeai pe Dumnezeu, Mario. Da' ai noroc, ca stii ca mi-esti draga. Esti singura proasta din satul asta cu care mai pot sa schimb o vorba. 

 
Maria chicoteste si isi mai toarna cafea in ceasca. Ii permitea Aglaei sa ii vorbeasca asa pentru ca stia ca nu e un om rau, doar trecuse prin multe greutati si se inraise la suflet. Cand erau mici se duceau impreuna la biserica si atunci nu il critica asa mult pe Dumnezeu. Dar chiar si atunci punea niste intrebari care ii incomodau pe unii. Ca atunci cand l-a intrebat pe preot cine i-a sfintit bricheta dupa ce l-a vazut cum aprinde lumina la Inviere. Odata cu trecerea anilor parca s-a cam indracit. Stia si ea, Maria, ce povesti umblau prin sat. Stia ca unii spuneau ca Aglae a invatat vraji de la un negru batran, in Africa, si ca l-ar avea pe dracu in podul casei. Ca il scoate noaptea, cand e luna plina, si il plimba de noua ori in jurul casei. Stia multe vorbe, dar mai stia Maria in simplitatea ei ca oamenii inventeaza minciuni cand nu inteleg anumite lucruri. Pentru ea era simplu. Ii imprumuta Aglae tigari si cafea fara sa i le ceara inapoi? Imprumuta. Cand s-a intors din tarile calde unde fusese ea plecata i-a adus hainute pentru nepoti? I-a adus. Ii plateste de fiecare data branza, laptele si ouale? I le plateste, nu ca zgarcita aia de Floarea lu Gingie de care se roaga si cate doua luni sa ii dea banii. Ce conteaza ca vorbeste ea mai artagos de fel? Nu conteaza. Plus ca ei i se mai si confeseaza uneori si asta o face sa aiba incredere in judecata ei. 

 
- Coana Aglae, da' fata cat o sa ramana la tine?
- Ba, ce-ti mai place barfa, a dracu! Vrei tu sa stii cat ramane Sorina la mine, a? Pana se intoarce ma-sa. Si n-o sa se intoarca prea curand, d-aia nu vreau sa raman in mediocritatea asta, fa Mario. Ce vina are copilul ca e ma-sa proasta? Are vreo vina?
- Aici ai dreptate. Da ce poti sa faci tu?
- Fa Mario, fiecare putem sa facem orice vrem. Trebuie doar sa nu ne mai pese de gura lumii si sa ne vedem de viata noastra. Cum ar trebui sa iti pese si tie de orataniile si curtea ta, nu de nepoata-mea. Ca eu nu vorbesc cu tine sa iti cer sfaturi sau ajutor, eu vorbesc cu tine sa nu innebunesc vorbind singura. Si vorbesc pentru ca stiu ca nu ai chiar robinetu stricat la limba si mai stii cand sa iti tii gura aia stricata.
- Hai ca exagerezi, stii ca nu te-am barfit niciodata.
- Fa, de ce minti? Cine i-a zis, fa, lu Viorica lu Tandalea ca am fost in Africa de se feresc astia de mine acum ca de dracu?
- Da nu eu am zis ca il ai pe Scaraotchi in pod. 

 
Aglae izbucneste in ras. Isi aprinde inca o tigara si soarbe o gura de cafea. 

 
- Lua-v-ar dracu de primitivi! Il am pe Scaraotchi in pod. Auzi la ei?! Daca il aveam il puneam sa ma umple de bani, prostilor. Si sa ma duca dracu de aici, sa nu va mai aud. 

 
Maria rade si ea.
De afara se aude Sorina strigand dupa coana Aglae. 

 
- Tanti, tanti Aglae! Unde esti?
- Ho, ca vin acum. Mario, eu plec, da' asculta la mine. Eu nu o sa raman plafonata in satul asta de cacat care inca mai crede in povesti cu bau-bau.
- Cum stii tu, coana Aglae.

Ajunsa in curtea ei, Aglae se duce inspre Sorina. 

 
- Unde arde de tipi asa?
- Nu arde nicaieri, dar mi-a venit o idee.
- Ia s-aud!
- La Bucuresti aveam pian, aici de ce nu am pian?
- Asta nu e o idee, e o intrebare. Si raspunsul e ca aici nu prea avem loc de mofturi.
- Dar mama zicea ca orice domnisoara ar trebui sa stie sa cante la pian.
- Daca zicea ma-ta asa se schimba treaba. Ia zi, ce iti canta ea la pian?
- Ea nu stia sa cante.
- Ma gandeam eu. Ma-ta domnisoara! si pufneste.
- Da, ce-i drept, mama nu prea aplica ce imi spunea mie. Dar mi-ar placea sa am pian.
- Si mie mi-ar placea sa am multe, Sorino. Acum ne descurcam si noi cu ce avem. Saptamana viitoare tre sa te inscriu la scoala. Ce clasa ai terminat la Bucuresti?
- Clasa a 6a.
- Bun. Hai ca uite cum facem. Eu o sa vorbesc cu prostii astia de aici sa te inscrie, tu te duci la scoala si nu te faci de ras si, poate, cand termini clasa a 7a iti iau si pian. Ce zici?
- Zic sa batem palma ca sa fiu sigura.
- P-asta de la ma-ta ai invatat-o, sigur. 

 
Pornesc amandoua sa rada.

***

In toamna, cand a inceput scoala, multa lume a fost suprinsa sa vada ca tanti Aglae e noua educatoare de la grupa pregatitoare. Asa au aflat ca, in afara de vraji, a invatat sa aiba grija de copii cat timp a fost in Africa. Sorina venea mereu curata la scoala, cu haine bune, noi. Cum facuse tanti Aglae nimeni nu stia, unii incepusera sa spuna ca a avut bani pusi la CEC, altii spuneau ca a inceput sa ii dea dracul din pod. Sorina invata bine, undeva spre sfarsitul celui de-al doilea semestru tanti Aglae a angajat o echipa de muncitori sa ii modifice casa. Au lasat bucataria si un dormitor cum erau, au modificat geamlacul, al doilea dormitor si sufrageria, camerele Sorinei. Pe langa mobila si zugraveala noua, in sufragerie si-a facut loc si un pian nou. Intreaga camera fusese modificata astfel incat sa dea randament din punct de vedere acustic. Tanti Aglae adusese un arhitect de la oras pentru lucrarea asta, muncitorii urmasera planul facut de el. Cand a terminat clasa a 7a, Sorina avea pianul pe care si-l dorise. Tanti Aglae se rasfatase si ea. Desi nu isi modificase camerele, isi cumparase un sifonier nou. Si un televizor nou. Maria il vazuse cand statuse la o cafea cu ea intr-o sambata. A intrebat-o de unde a avut bani, dar i-a raspuns repezit, ca de obicei:

- Da ce, fa, crezi ca muncesc pe sponci la gradinita?

Fir-ar a dracu de gradinita, lasa ca stie ea cat e salariul de educatoare. Maxim isi lua un televizor alb-negru din banii aia, nu unu color cu ecran plat.

[va urma]

[acum e de ajuns]

acum e de ajuns sa-ti lasi barba sa creasca si gata, esti artist.
daca mai ai si doua tatuaje sau un pierce, gata, esti artist.
e de ajuns sa te imbraci si gata, esti artist,
sa-ti imaginezi ca suferi sau ca stii si gata, esti artist.
acum e foarte simplu sa comanzi online o masca de artist,
o aplici din doua clickuri si o confirmare cu shipping over night si gata, esti artist.
sensibil si cu un je ne sais quoi, vorbesti de probleme sociale de care doar ai auzit,
asculti muzici obscure, esti diletant pe orice subiect, scrii ceva, neaparat cu morala si neaparat bazat pe teorii de nlp, scrii ceva, nu conteaza ce, esti artist
si sa nu-ti spuna tie cineva ca nu stie nimeni prin ce-ai trecut si doar dumnezeu te poate judeca,
cum zice si tatuajul ala pizdos de-l ai pe antebratul stang.

acum, ca esti artist, ai dreptul sa-ti expui frustrarile personale si sa le dai tenta de adevar general valabil.
e clar ca realitatea e doar in alb si negru, nu exista tonuri de gri,
nu exista nimic in afara perceptiei tale, nu exista alternative sau nuante,
nu exista decat ce vrei tu sa existe si esti indreptatit sa plangi daca iti neaga cineva perspectiva.
scuza-ma!

perspectiva inseamna ca realitatea nu e doar a ta, nu vreau sa crezi ca eu cred asta.
eu sunt aici doar sa iti validez masca si sa te fac sa te simti ok cu alegerile tale.
nu e dreptul meu sa te judec, doar dumnezeu poate face asta,
cum spune si tatuajul de pe antebratul stang.
dar si eu am barba si un pierce, complexe si frustrari, realitati si adevaruri, si eu am notiuni de nlp,
si eu vad nedreptate sociala, si eu sunt mandru ca-s sarac si m-am lasat de scoala,
si eu am vicii si obsesii, si eu vad lumea doar in alb si negru, chiar daca albul meu nu-i albul tau, si eu sunt prins in matricea asta binara si am impresia ca tot ce spun e adevar,
asa ca-mi bag pula!
o sa-ncep si eu sa plang ca nu ma intelegeti, macar asa sa impresionez un public de spirite moarte.
uite, coaie, am emotii, uite cum mi se pisa ochii cand citesc un text despre nimic, uite-ma cum sunt artist, uite cat de profund gandesc, uite cum stau si nu fac nimic ca sunt artist, artistii ar trebui platiti doar sa isi planga de mila, imi plang de mila, de ce nu ma-ntelegi?

pe cine mint? io nu-s artist.
am barba ca mi-e lene sa ma barbieresc.
si pierce-ul nu stiu clar de ce dracu mi l-am pus.
complexele mi le strunesc si uit mereu ca le-am avut.
frustrarile nu le las sa-mi orbeasca viziunea despre viata.
cand citesc nlp incep sa rad, manipulare ordinara!
si da, vad des atata nedreptate sociala, da nu m-apuc sa plang si nici nu vreau sa dau lectii de morala ca e si vina mea ca s-a ajuns aici.
si-s mandru ca-s sarac si ca-s fortat sa fiu autodidact, da nu ma cac pe mine, n-am ales si daca alegeam, clar alegeam sa am si sa nu-mi pese de saraci.
si am si vicii, si obsesii, da nu ele ma definesc,
nu masca asta-i cine sunt, nici cealalta. sunt prins in matrice, si singuru unu si doi mi se vede pe piele, pigmentu asta bicolor,
in rest sunt qvasipolar, conglomerat de teorii si ganduri.
ma las citit cate putin, de multe ori aiurea printre randuri,
nu stiu ce-i adevarul si care-ar trebui sa fie binele si raul
ca vad atatea perspective incat nu-mi mai dau seama care sunt reale si care sunt fictive.
sunt zilnic bombardat cu informatii inutile si cu reclame deghizate-n studii stintifice si alte anchete jurnalistice,
pierdut in fluxul unei existente haos
eu nu ma iau prea mult in serios ca, serios, mi-e frica sa nu cad in derizoriu, boss.

Indicativ 571

Am cheltuit cam mult pe mancare in ultimele zile. Pai am dat vreo 60 de lei. Mi-am luat shaorma acum 3 zile, pe urma mi-am luat meniul ala cu aripioare, daca mai pun ca ti-am luat si tie shaorma ajungem la 80 de lei. E mult, ar trebui sa incep sa-mi iau pachet. Tu ce faci? S-a culcat aia mica?
Da, ma, ti-am promis ca iti iau, iti iau, ca doar nu muncim degeaba. Iti iau un S6, da nu acum, peste doua luni, sa mai strangem niste bani si sa se mai ieftineasca putin. Tie iti iau S6 si mie imi iau S7. Io mi-l iau nou, ca barbatu e mai sus decat femeia mereu, nu merge sa iti iau tie S7 si io sa am S6. Io trebuie sa il am pe ala mai bun. Si mi-l iau nou, in tipla. Tie ti-l iau de pe olx. E, da! Vrei si tu la tipla acum. Daca vrei neaparat tipla ti-l infasor io in scoci. Cum sa iti iau nou si tie? Doar pe al meu il iau nou. Ce? Vrea fata sa vorbeasca cu mine? Da-o-ncoa! Ce faci, tati? Nu vinzi niciun telefon! Ai gasit tu sa iti iei S6? Nu, nu vinzi niciun telefon. Ramai cu asta pana faci paispe ani. Hai, treci la somn, nu discutam. Da, ma, nu vinde niciun telefon, lasa ca asta e bun pentru ea. Face 16 lei, domnu. Vedeti ca mi-ati dat 20. Multumesc frumos!

In care incepem sa o cunoastem pe tanti Aglae (3)

[din Uimitoarea viata si nemaiauzitele experiente ale lui Tanti Aglae]

Cand am cunoscut-o pe tanti Aglae, aveam sase ani. Ma dusesera ai mei la gradinita ca trebuia sa incep scoala si nu ma primeau daca nu fusesem dat la gradinita. Tanti Aglae o avea pe nepoata la ea de un an deja. Sorina se mai juca din cand in cand cu noi, copiii din sat, dar se vedea ca e din alt aluat. Toata lumea ii spunea Bucuresteanca sau Aia de la Bucuresti. De cand o avea pe Sorina la ea, Tanti Aglae devenise activa in societatea satului. Era in continuare tare in clanta si injura des, dar se facuse mai cucoana de cand era educatoare. Lumea zicea ca umblase cand era mai tanara cu un inspector si ala pusese o vorba buna pentru ea. Altii spuneau ca sunt minciuni si ca tanti Aglae facuse postliceala cand avea 18 ani. Si oricum nu stia nimeni unde fusese pana la treizeci. De cinci ani venise inapoi in sat si se purta ca o taranca, dar erau voci care spuneau ca s-a plimbat ceva la viata ei si a vazut multe. Si lucruri, si tari.

In prima zi de gradinita m-a pus sa citesc si m-a dat exemplu. Parca a crescut inima in mine cand am auzit-o spunandu-mi trei vorbe nerastite. Oricum, inca era o femeie frumoasa, ba chiar parca s-a facut si mai frumoasa anii care au urmat. Pana aproape de adolescenta m-a urmarit imaginea ei. Nu aveam conceptul de sexualitate dezvoltat, dar ceva tot se activa in mine cand venea vorba de ea. Si imi placea si de Sorina. In prima vara la tara s-a facut tiganoasa la piele, dar de un masliniu oriental, nu ca tiganii de la noi. Si avea vocea aia calda care te hipnotiza. Cred ca cel putin jumatate dintre baietii de la gradinita erau indragostiti de ea.

Dupa primele saptamani de gradinita deja avansase radical relatia mea cu tanti Aglae. Ma pusese sa ii invat pe ceilalti alfabetul cat timp ea statea la tigara si cafea cu educatoarea de la grupa mica. Si i-am vazut odata pulpa goala cand deschidea usa de la veceu si mi-a ramas infipt in minte albul ala crud de parca era o statuie din cartile cu legendele Olimpului.
Vorbele au inceput sa circule prin sat inca din primul an. Unii pretindeau ca Sorina e chiar fata lu tanti Aglae, ca in plic era certificatul de nastere. Altii spuneau ca sora lu tanti Aglae o facuse pe Sorina cu un arab care avea harem si nu a recunoscut-o, asa ca a plecat la produs si a abandonat copilul. Povestile lor aveau mereu o tenta de adevar rautacios si nu faceau decat sa adancesca misterul in jurul Sorinei si al lui tanti Aglae. Si aveau sa se inmulteasca pe masura ce anii treceau si tanti Aglae devenea parca mai tanara, vizibil mai bogata si exponential mai acida si eleganta in vorba.

Am ajuns in clasa intai si ne-au mutat in scoala noua. Tanti Aglae avea gradinita in scoala veche, o mai vedeam uneori dimineata cand venea sau la pranz cand pleca. Barbatii din sat incepusera sa intoarca capul dupa ea pe strada. Femeile o salutau cu veselie si apoi o blestemau in soapta in broboada dupa ce trecea de ele.
Incepuse sa isi renoveze casa. Din cand in cand mai aparea cate o masina straina in fata curtii, de obicei seara. Tot timpul cobora un barbat elegant, intra in casa, statea vreo treizeci-patruzeci de minute si pleca.
Curva dracu, ne face satul de ras! se auzeau vocile unora. Dar nimeni nu avea curaj sa ii spuna ceva direct.

[va urma]

In care apare un oaspete (2)

[din Uimitoarea viata si nemaiauzitele experiente ale lui Tanti Aglae]

Intoarsa acasa, tanti Aglae arunca in fata casei niste oase si cateva colturi de paine pentru pisici si caine, apoi isi aprinde o tigara in bucatarie. Parul i se uscase pe jumatate, pe marginea papucilor puteai observa picuri de noroi uscat. avea pe ea o camasa sifonata si o fusta ale carei zile trecusera de mult. Fumeaza rapid si dispare in dormitor. In acest timp o Dacie prafuita opreste in fata curtii si incepe sa claxoneze. Soferul se da jos si deschide portbagajul, de unde scoate doua geamantane mici, prafuite si ele. Tanti Aglae iese grabita din casa. 

 
- Ce claxonezi, dom'le, asa?
- Doamna Aglae? intreaba soferul contrariat.
- Da, eu sunt. Care e graba?
- Pai trebuie sa ma intorc la Bucuresti. V-am adus nepoata. 

 
Pe locul din dreapta soferului statea o fetita slabuta, cu parul castaniu. Se uita drept in fata, pierduta parca de realitate. 

 
- Pai ma-sa nu vine?
- Nu cred. Mi-a zis sa aduc fata si atat. Ma intorc ca trebuie sa o duc si pe ea la aeroport tot azi.
- Unde pleaca?
- Nu stiu, doamna.
- Cat lasa copila la mine?
- Nu stiu nici asta.
- Fir-ar samanta ei a dracu sa fie! Fetito, ce mai stai acolo de te holbezi la nemurire? Coboara ca se grabeste omul asta. 

 
Soferul duce geamantanele langa poarta. 

 
- Eu va las, doamna Aglae, am drum lung in fata.
- Du-te. Si zi-i lu sor-mea sa ma sune sau sa-mi scrie cat de curand ca o ia mama dracu. 

 
Fetita iese din masina si se indreapta spre poarta. Soferul saluta si demareaza intr-un nor de praf. Tanti Aglae se uita incruntata la geamantane, apoi la copil. 

 
- Cum te cheama, ma, pe tine? Tania, Tamara, Tincuta?
- Sorina ma cheama, tanti Aglae...
- Asa, Sorina. Am uitat ca a trecut ceva timp de la botezul tau. Vad ca ai crescut. E bine.
- Am crescut.
- Ia zi, de ce te-a trimis ma-ta aici?
- A zis ca nu are unde sa ma lase si singura nu vrea sa ma lase.
- Da unde pleaca ea?
- Nu stiu.
- Lua-o-ar dracu sa o pieptene! Hai in casa! Ai mancat? 

Tanti Aglae ridica geamantanele cu usurinta si se indreapta spre casa. In urma ei, Sorina paseste cu capul in jos.

***

- Nu mai sta asa suparata, ca nu pe tine te-am bestelit. Pe nebuna aia de ma-ta.
- Da nu-s suparata pe tine, tanti Aglae. Sunt suparata ca nu m-a luat mama cu ea.
- O sa te inveti tu si cu ma-ta. Ce, e prima data cand face asa?
- A mai fost plecata, da nu m-a trimis la tara pana acum.
- Si te-oi pomeni ca ai alergie la tara?!
- Nu cred ca am alergie la tara. Nici primavara cand infloresc copacii nu am alergie. Nu cred ca sunt alergica la ceva. 

 
Tanti Aglae incepe sa zambeasca. 

 
- Hai ca nu esti chiar momaie. Ne descurcam noi doua pana da ma-ta vreun semn. Ti-a dat ceva pentru mine?
- Un plic.
- Ia da-l incoa! 

Sorina se ridica de la masa si iese din bucatarie. Cand revine tine in mana un plic care fusese alb candva. Tanti Aglae il ia si il deschide. Scoate din el o suta de dolari si o carte postala. Citeste cartea postala si o pune inapoi in plic. Banii ii lasa pe masa. 

 
- Sorino, sa nu te superi pe mine, da tare proasta e ma-ta!
- Stiu.

[va urma]

In care se anunta o vizita (1)

[din Uimitoarea viata si nemaiauzitele experiente ale lui Tanti Aglae]

Cand s-a trezit din somn simtea ca se sufoca. Sudoarea i se scurgea de pe frunte formand firicele pe langa nas si urechi. S-a sters cu dosul palmei si a pornit spre fantana. Soarele abia mijea la rasarit. A scos o galeata de apa, a luat cana de langa si a baut cu sete. Apoi si-a turnat galeata in cap. Cainele si pisicile au venit in fuga si au inceput sa lipaie din baltoaca formata la picioarele ei. 

 
- Nea, boala! Dar-ar dihonia-n voi de animale imputite, nu mai poate omu sa bea o cana de apa! 

 
Tanti Aglae nu era in apele ei. De cateva zile avea atacuri de panica. O sunase sor-sa de la Bucuresti ca ii trimite nepoata in vizita. Nu o vazuse de cand venisera aia la tara sa o boteze dupa traditie. Nu ca ar fi fost intimidata ea de o pustoaica de la Bucuresti, dar era prima data cand vorbea cu sor-sa dupa ani buni. Cati or fi trecut? Zece ca popa, deja copila are doispe ani. 

- Coana Aglae, hai la o cafea daca tot te-ai trezit. 

 
De dupa gard, Maria zambea satisfacuta cu ibricul in mana. 

 
- Hai ca vin, lua-o-ar dracu de cafea! Ai tigari?
- Nu am, vecina. A plecat al meu la oras si m-a lasat fara.
- Las' ca am io, lua-le-ar dracu si de tigari! 

Tanti Aglae intra la vecina. Cainele si pisicile incearca sa o urmeze, dar le alunga cu o piatra. 

 
- Da ce ai patit de esti asa nervoasa de la prima ora? intreaba vecina.
- N-am patit nimic, ce sa patesc? M-a lovit zapuseala asta ca zici c-a dat dracii-n el de soare, ne coace cum i-a copt Hitler pe evrei.
- Doamne fereste, Coana Aglae! Te aude Dumnezeu!
- Mai lasa-ma vecina si cu Dumnezeu asta al vostru. Io toata viata tre sa ii fac lui pe plac, da mie ce-mi iese? 

Maria se inchina. Tanti Aglae scoate un pachet de Pall Mall mentol si ii intinde o tigara. 

 
- Hai, pune o cafea si trage o tigara, lasa ca te-nchini la biserica destul.
- E pacat, Coana Aglae, mare pacat sa vorbesti asa.
- Vecina, io inca nu-s nebuna si m-am tot gandit. Ce rost are sa stau si sa ma spetesc o viata-ntreaga si la sfarsit tot patru scanduri si niste cuie iau cu mine in pamant. Crezi tu ca Dumnezeu are timp sa ne contorizeze noua greselile? Ca e ocupat saracu si el, atatea rele se intampla in lume si el trebuie sa le repare, cand mai are timp sa imi numere mie blasfemiile? Ca daca are timp sa imi numere mie cuvintele nu inseamna ca il doare in cur de relele alea mari? Si, daca il doare in cur de relele alea mari da mie imi scoate ochii pentru niste vorbe, nu inseamna ca e cam ipocrit el asa?
- Te-ai luat tu de la ceva, degeaba zici ca nu ai nimic. Vecina sufla fumul de tigara tacticos, apoi soarbe din cafea.
- M-am luat, normal ca m-am luat. Imi vine nepoata in vizita. N-am mai vorbit cu cutra aia de ma-sa de ani buni si acum ma suna. Imi zice soro, te rog sa ma ajuti. Da ce ma rogi pe mine, jigodie? Sunt io Dumnezeu sa ma rogi? Trimite copilul ca nu am nimic cu el, da nu ma ruga pe mine, fi-ti-ar gura aia spurcata a dracu si crapa-ti-ar ochii din cap sa-ti crape!
- Ai o nepoata? Nici nu stiam, Coana Aglae.
- Am. Si daca stiai cu ce schimba problema? Stii ce? Prea multe vrei tu sa stii. Ia intreaba-l pe suparaciosu ala de Dumnezeu al tau daca ai nevoie de informatii. Si daca tot il intrebi, intreaba-l si de ce imi trimite asta nepoata acum asa, pe nepusa masa. Si intreaba-l si de ce ne dogoreste soarele ala de parca vrea sa ne omoare si de ce popa fumeaza cot la cot cu mine si cand o sa mor sa stiu sa nu ma mai agit atat. Ia, mai ia o tigara ca plec ca m-ai enervat.

[va urma]

Despre virtual si aparente

In epoca pre-facebook, modurile in care puteam sa ne mandrim cu achizitii si idei se bazau pe contact direct intre erou si fani. Faceai o mega nunta si filmai totul, sa arati rudelor si urmasilor peste ani cat ai fost tu de mot. Iti cumparai un bolid si il duceai la plimbare pe corso, sa umectezi pipitele de acolo. Aveai idei revolutionare? Le puneai intr-un ziar, intr-o carte, intr-o emisiune, intr-un studiu de specialitate. Te duceai si tineai conferinte. Rahaturi d-astea.
Nu spun ca nu mai avem parte de smecherii si smecherala pe bune in timpurile actuale, sufocate de online, ele au ramas acolo, ca un ceva menit sa ne aduca aminte ca si inaintea noastra exista societate, insa tind spre anonimat.

Daca nu esti online, nu existi.

Asta pare a fi noua filosofie adoptata cu bratele larg deschise de toate categoriile sociale. Sau macar de cele despre care nu vrem sa pretindem ca nu exista. Ca saracii fara curent in bordeie au ramas tot la stirile lacrimogene de Craciun si Pasti. Ferentari apare in lumina reflectoarelor doar cand e vreun party ironic in discutie. Curvele care se vand pe bonuri de masa, drogatii si puscariasii, aurolacii si boschetarii, parcangii si satrele de tigani fara documente de identitate apar rareori in cate o investigatie jurnalistica fara efect, menita a demonstra mai degraba cat de open mind este realizatorul ei, decat de a ridica vreo noua sau profund ignorata problema sociala.

Daca nu esti online, nu existi?

Cred ca e radicalizata aceasta idee. Existi si online si offline, existi inchis, persecutat, bucurandu-te de libertate, incalcand legea, super vedeta sau uber anonim. Insa existenta ti se schimba in momentul in care ai acces online.
In pre-online se simtea din plin efortul economic in momentul in care voiai sa ai un moment de smecherie. Fie ca era vorba de a-ti etala palatul (pe care trebuia mai intai sa il ai), fie ca era vorba de a-ti prezenta nemaiganditele idei, exista un filtru care mentinea o stabilitate sociala. Ca nu orice sarac isi permite arogante si smecherii costisitoare si nu orice sarac are idei atat de revolutionare care nu sa fie mai degraba cretine.
Filtrul asta ne proteja, oarecum, existentele banale, ajungand sa percepem smecheriile ca simplu entertainment. Cine era interesat pe bune de smecherie, incepea sa munceasca in sensul smecheriei, investind timp si bani in devenire.

Accesul la online a daramat acest filtru. Internetul e la fel de ieftin sau chiar mai ieftin decat televiziunea. Telefoanele si calculatoarele au preturi mai mici decat ale televizoarelor sau al obiectelor de uz casnic. Iti e mai usor sa platesti un smartfon si 5 giga de net lunar decat rate la un frigider. Astfel ca nu e de mirare ca am ajuns sa fim conectati atat de mult incat sa punem sub semnul intrebarii chiar sensul existentei in afara onlineului. Problema asta e un rezultat firesc al asaltului informatic la care suntem supusi. Inconstient, zilnic ne lasam doborati de o cantitate uriasa de informatie inutila, devenind frustrati de inutilitatea existentei. Observati popularitatea gandirilor nihiliste in momentul actual.
Orice poza cu pisica, orice sms publicitar, status despre orice cacat ne trece prin cap, review la tehnologie inutila, clip diy, advertorial mascat in stire, checkin cu baietii mei, fratii mei, orice bit amarat de informatie care nu ajuta la dezvoltarea noastra ca indivizi produce frustrare. Exagerez, bineinteles, dar asta nu e un articol stiintific, ci unul de opinie, menit a deschide o discutie, nu a emite adevaruri absolute.
Frustrarea aia se tot acumuleaza si produce fix ceea ce o produce: informatie inutila pe care o varsam online, mintindu-ne ca existenta noastra se situeaza la un nivel superior existentei majoritatii celorlalti prin prisma diverselor motive pe care ni le inventam. Fie ca postam cate un checkin din vacanta cu o poza care infatiseaza un peisaj idilic, fie ca ne fluturam relatia pe facebook, fie ca emitem judecati de valoare asupra subiectelor in trend, fie ca postam inofensiv glumite, aratand o falsa detasare de online, insusi faptul ca nu ne retragem din online dovedeste frustrarea de care vorbesc. E ok, se poate trai si cu frustrari. Ca doar nu a inventat onlineul frustrarile, nu-i asa?

Tot timpul au existat oameni atenti la aparente. Oameni care au vrut si ei ce au altii, fara sa fie in situatia acelor altii. Tot timpul am avut grija de imaginea noastra, chiar daca nu erau 10 mii de followersi atenti la ce facem. Nu onlineul e responsabil de acest efect asupra noastra, ca indivizi, insa onlineul e clar responsabil de atingerea unui climax al frustrarilor intregii societati. De fapt, nu onlineul, ci oamenii care nu reusesc sa deosebeasca existenta virtuala de cea reala, palpabila, traibila. Onlineul este un mediu atemporal. Cinci ani poti sa ai aceeasi poza la profil si acelasi nickname. Devii un brand. Un brand care, irl, a luat vreo 20 de kile in greutate, a schimbat doua joburi si are 4 rate la banca. Online esti acelasi. Dar tu nu stii ca online esti acelasi de acum 5 ani, ai impresia ca online esti acelasi tu din realitate si confunzi statusurile profilului tau cu ideile si convingerile tale de viata. Ai impresia ca statusurile altor profiluri sunt convingeri si ca o contrare pe facebook este acelasi lucru cu doi pumni in cap irl. Si te identifici din ce in ce mai profund cu imaginea ta online, incat ai impresia ca, daca online nu ai probleme, nu ar trebui sa le ai nici in realitate. Ce conteaza ca irl esti grasa si locuiesti cu pisica cand online esti o papusa de fata cu mia de likeuri la pozele nud? Ce conteaza ca irl stai de 5 ani in casa la bunica-ta, ca ii e mila de tine, si nu ai job cand online esti cel mai tare memar? Nu conteaza, ca deja nu mai facem diferenta intre aparente, virtual si realitate. Suntem blocati intre doua existente si nu implinim niciuna.

Si nu vorbesc aici de superoamenii care reusesc sa faca diferentierea clara intre online si realitate si nu permit celor doua sa se influenteze, ba chiar mai sunt si super smecheri irl. Vorbesc de astia slabi, banali, care intr-un alt context ne-am fi petrecut serile in fata televizorului minunandu-ne ca in nu stiu ce satuc ajunge medicul doar o data pe luna. Acum avem sansa sa ne minunam pe internet si efectul este acelasi. Nu vom influenta cu nimic existenta, doar participam activ la creerea fluxului de informatie inutila si ne marim gradul de frustrare personala.

imagine sutita din online

Mars, fa!

Era prin 2006-2007, la primele marsuri ale diversitatii din Romania. Cateva sute de persoane LGBT si sustinatori ai lor erau injurati/bruscati/atacati de catre boii aia de la noa dreapta sau alti spalati pe creer cu inalte valori morale. Jandarmii actionau prompt, cateva sute de amenzi si ceva dosare penale. Ura! aplaudau LGBTistii. Democratie! zbierau descreierate publicatiile progresiste sau cu afinitati progresiste.

2017, in urma cu vreo cateva zeci de ore, Cluj. Marsul diversitatii urmat de marsul normalitatii. Niciun incident la ala al diversitatii, o dobitoaca LGBTista se duce la ala al normalitatii si e saltata de Jandarmerie. Huo! s-a scandalizat internetul nostru cel degraba datator de verdicte. Libertate de exprimare! Stat politienesc! Evul mediu! urla descreierate publicatiile progresiste sau cu afinitati progresiste.

In momentul in care o manifestatie este autorizata, Jandarmeria are obligatia de a asigura buna desfasurare a acelei manifestatii, inlaturand instigatorii violenti sau nu. Asa e in democratie. Ca ne respectam drepturile unii altora, teoretic. Ca nu ne ducem sa ne cacam unde altii mananca, chiar daca nu ne convine ce mananca aia. Fiecare are bancuta lui si mananca in ea ce vrea muschiul lui. X nu poa sa vina sa iti bage cu japca sunca si ceapa pe gat, dar nici tu nu ii poti baga lui rucola si feta pe gat. Ca e libertate, da asta nu inseamna ca unul e mai liber ca altul. Ca nici nu stiu de ce pula mea scriu randurile astea, ca mi se pare cea mai mare pierdere de timp sa explici ca si altii au dreptul sa organizeze manifestatii despre ce le framanta lor mintea si au dreptul de a-si tine acele manifestatii feriti de dobitocii care nu gandesc la fel de ampulea ca ei.

Meh, cui ii pasa? Ca oricum, daca-s atat de dobitoci incat sa se certe pe teme ca diversitate si normalitate cand de fapt ii fute grija cine cum are sau nu voie sa se futa in cur, inseamna ca si unii si altii sunt degeaba.

Ca asa ne place. N-avem economie? Hai sa cerem sa fim lasati sa ne futem in cur.  N-avem educatie? Hai sa cerem sa nu fim lasati sa ne futem in cur.

Mars!

(inca una) cu CfPLGBT

mise rupe genitala vizavi de actiunile coalitia pentru familie.
si mise rupe genitala vizavi de activistii lgbt care urla peste tot ca sunt discriminati.
pentru ca sunt toti niste prosti si ipocriti.

coalitia: vrea ca definitia pulii sa specifice ca pula poate fi formata doar din preput, capu pulii si muschiu pulii. nah, sa nu le dam la o parte pe cele circumcise, dar pula, standard! e formata din elementele din definitie. un evreu ar putea sa pretinda ca are pula, fara sa aiba pula, de fapt. el are penis, ati inteles? la fel si cu casatoria barbat femeie. un vaduv nu mai e casatorit, deci nu mai are preput, deci are o urma de penis acolo, da aia nu mai e pula. la fel, doi barbati sau doua femei nu pot sa se casatoreasca pentru ca e ilegal conform legilor in vigoare, mise rupe genitala, pula sau penis, dupa cum vreti sa luati definitia inutila in gura.

activistii lgbt: trecem peste "oricum e ilegal", ei spera. cum sunt unii care spera de zeci de ani sa se legalizeze iarba la nivel international. oricum sunt prosti, ca sunt oribile divorturile intre gay, nu mai zicem. un om cu o urma de neuron ar refuza sa se casatoreasca, fie si platit. (observati cum am evitat conceptul de normalitate? elegant! sunt corect politic, ce definitia mea). astia nu sunt atat prosti, cat ipocriti. adevarata miza o reprezinta dreptul la adoptie al cuplurilor gay, care ar intra in vigoare odata cu dreptul la casatorie. da nu le da nici dracu voie sa se casatoreasca in tara in care psd castiga alegeri pe banda rulanta cu ajutorul bor. si daca au uneori impresia ca sunt ei societatea civila si ca democratia e in mainile lor sa se mai uite o data. au doar definitia in mana, aceeasi definitie cu care au votat crezand ca johannis e un salvator sau sau aceeasi definitie cu care-l proclama pe tatucu la tehnocrati salvatoru la umanitate.

ba, sunteti prosti si ganditi cu pula daca nu va multumiti cu dreptul de a defila cu pene-n cur, pentru ca atat va ofera societatea actuala. peste vreo 10 ani o sa se mai curete dintre fosile si, poate, o sa puteti avea baruri gay si in afara bucurestiului. noi va intelegem, sunteti poponarii nostri, da nu v-o luati in cap ca pula mea, toti avem niste bunici care se pricep cu bataia. also, cum pula mea discriminezi ceva ce nu exista? tehnic acum. conceptul de casatorie homosexuala nu exista, conform legii, deci cum discriminez io homosexualii cand spun ca ma fut pe ei de aroganti pretentiosi?

Despre alti demoni.

Scriu si sterg. Scriu prost si sterg mult. Mai da-i in pula mea de demoni! Cand te concentrezi pe negativism nu mai esti cinic. Devii patetic.
De parca ii pasa cuiva de demonii tai, du-te-n pizda ma-tii de fraier! Scrii si stergi, dar ala e scris? O borala de cuvinte seci in propozitii seci, cu mesaj sec, inexistent, cu emotie zero si fir narativ ioc. Nu scrii, te caci pe tine ca scrii ca scuza sa nu scrii ca sa nu-si dea seama lumea ca nu stii sa scrii.

Voiam sa continui seria despre alti demoni, dar sunt prea multi. Nu ma pot concentra pe unul singur, iar la pachet sunt prea puternici, imi fut ideile si cheful de scris. Exact cum ma asteptam. Scuze peste scuze, mereu altcineva de vina, tipic uman. Mazgalitor de fraze fara sens cu impresii de filosof, nu-ti dai seama ca esti cliseul perfect, bucatica rupta din matrita. Talentul tau e doar o impresie pe care ti-ai bagat-o-n cap de frica. Ti-e frica sa fii banal, doar un pixel intr-o mare de pixeli uniform invizibili. Lipsa ta nu ar fi sesizata, locul lasat gol de tine fiind ocupat imediat de alt pixel la fel de anonim ca tine. Vocea din cap devenea tot mai intensa, acompaniata de o migrena inspaimantatoare. Imi venea sa ma dau cu capul de perete pana nu-mi mai pulseaza tamplele. Ce bine ar fi daca as dobandi brusc puteri magica sa fac din nimic un burghiu pe care sa mi-l trec prin tample fara sa curga sange. Nu suport sangele, vreau doar sa dau o gaura si sa ma uit la durere cum se incolaceste de durere in jurul burghiului.

Frica de plafonare e plafonare. In momentul in care incepi sa stergi ce scrii ori esti perfectionist, ori incepi sa ai dubii. Perfectionist nu esti, nu ai fost vreodata, iti lipseste energia si interesul, deci clar ai dubii. Si poate ca asa e mai bine, sa nu te mai amagesti ca esti artist, ca scrisul e ceva mai mult decat un moft. Ca aerul ala boem pe care incerci sa-l afisezi e ceva mai mult decat snobism. Te crezi artist? Si? Te crezi unic? Atat de prost esti? Te crezi bun? Cine ti-a spus ca esti bun? Ce inseamna un artist bun? De ce crezi ca tu esti un artist bun? Ca nu ai scris nimic in viata ta dar stii sa invarti un vocabular modest in cateva idei vagi? Poate ca are dreptate. Imi construiesc o realitate lipsita de realism de frica sa nu-mi dovedesc ca nu am talent? 

De ce o sa castige CpF

Imi tot sta rahatul asta cu CfP si redefinirea familiei in Constitutie pe creer de ceva timp.

E deranjant ca ne ocupam timpul cu prostii inutile, care oricum nu vor schimba cu ceva realitatea din tara asta, dar mai deranjant e sa vezi cum tot felul de dobitoci profita de ocazie ca sa propage cearta ampulea peste tot.

Initiativa CfP e de o dobitocenie crunta si sunt convins ca exista cel putin 3 milioane de romani gata sa semneze/voteze un rahat de propunere legislativa care, in mintea lor, anuleaza existenta comunitatii gay. Nu CfP face insa subiectul aici. Ignorata, propunerea CfP ar fi picat la referendum pe motiv de neprezentare la vot. Dupa ce propunerea CfP a trecut de votul Camerei Deputatilor sunt convins ca vor exista votanti care sa le-o dea la muie metaforic activistilor LGBT.

Pentru ca turbatii astia dexazati care nu au nicio treaba cu realitatile comunitatii gay din Romania au inceput sa atace furibund familia "traditionala", facand propaganda CfP inutila. E de ajuns sa verifici pozitiile activistilor LGBT post-vot in Camera Deputatilor si iti dai seama ca nu mai are rost sa insisti cu rahaturi de genul "nu e normal sa vada copilul meu pe strada cum se ling doi barbati". Tot ce trebuie sa faca CfP acum e o colectie de reactii de turbare in care sunt terfelite toate valorile familiei de catre prostii astia LGBTisti si au garantat prezenta la vot si voturi pro. Pentru ca e de-a dreptul absurd sa aduci ca motiv pentru familia "moderna" derapajele din familia "traditionala". Pentru ca e de-a dreptul absurd sa sustii ca orice familie formata din sot, sotie si copii e disfunctionala, ca reprezentative pentru "traditional" sunt bataile, abuzurile emotionale, abandonul si exploatarea. Pentru ca, logica de babuin, daca esti prost si spui chestii doar ca sa arati ca altii sunt prosti, vei ajunge sa enervezi masa de oameni care pana atunci ignora CfP fara sa-l doara capu de cum si-o baga homosexualii si acei oameni vor ajunge sa voteze pro CfP fara sa aiba nimic cu homosexualii din Romania, doar pentru a le arata activistilor LGBT ca sunt prosti si sustin rahaturi. 

Care activisti LGBT oricum sunt nereprezentativi pentru comunitatea gay din Romania. Care comunitate gay stie deja ca e interzisa casatoria si ca nu prin scandal isi vor capata drepturile elementare de care trebuie sa se bucure orice cetatean. Ca si progresul asta, e progres daca pornesti de la un punct si punctul e ca homosexualii sunt minoritate in Romania. Si da, multi au o atitudine discriminatorie la adresa homosexualilor, dar extremisti sunt putini, dovada ultimele parade gay, unde pe langa cateva mii de teribilisti homosexuali si heterosexuali cu capu-n cur cautand corectitudinea politica si-au facut prezenta doar cateva sute de extremisti anti-gay, inarmati cu oua si ideologii de noua dreapta.

Si dupa ce CfP va castiga la referendum astept sa ii vad pe dobitocii de activisti LGBT care si-o baga in pizda femeii lor preocupati de dreptul altora de a se fute in cur fara sa fie judecati cum le explica ei prietenilor lor poponari ca le-au facut un deserviciu fiind prosti si agresivi cand nu era cazul.

Dumnezeu nu vine când ai tu nevoie

... nici cand am eu. Vine cand vrea muschiul lui.

Daca ne luam dupa biblie, Dumnezeu s-a aratat lui Moise cand poporul avea nevoie de dumnezeu, nu cand Moise avea nevoie de dumnezeu.
La fel, Iisus si-a inceput misiunea cand poporul avea nevoie, nu cand Petru sau Pavel sau Iuda aveau nevoie. Dar nu istoria religiilor vreau eu sa o discut. Aia e treaba lui Eliade. Eu ma refer la dobitocii care il folosesc pe Dumnezeu asta ca pretext pentru a se eschiva de responsabilitati. 

Nu am job, las ca da Dumnezeu si gasesc si eu ceva ok candva.

Nu mi-a dat Dumnezeu si mie o fata calumea pana acum.

Daca da Dumnezeu sa castig la loto.

Ba, da mai lasa-ma-n pula mea cu atitudinea asta, ca nici in filme nu vine Superman sa iti schimbe tie becurile arse. Pune mana si munceste, orice, spala-te, nu mai umbla cu parasute, spala-te, munceste, invata sa vorbesti, nu mai astepta sa faca Dumnezeu treaba pentru tine. Ca nu vine el cand mor copii de foame, apoi cand un adult isi pune speranta in el ca-ntr-o agentie de recrutare si/sau matrimoniale.

Si, de fapt, nici macar nu ma deranjeaza persoanele religioase care au o astfel de atitudine, ca inteleg resemnarea care vine odata cu credinta ca tot scopul vietii e sa multumim un dumnezeu pretentios. Problema intervine cand auzi cacaturi d-astea demotivationale de la oameni despre care stii ca au la fel de multa religiozitate in ei pe cata onestitate are Dragnea.

Ba, dumnezeu vine cand societatea are nevoie de el. Vine sub forma filosofiilor care unesc grupuri dandu-le acelasi scop. Dumnezeu a venit cand evreii au avut nevoie de un Rai in care sa nu fie abuzati dupa moarte de egipteni. A venit cand evreii au avut nevoie de un conducator care sa condamne ocupatia romana si administratia corupta care asuprea poporul la adapostul armatei romane. A mai venit el de cateva ori, cand regina Marii Britanii nu a mai vrut sa danseze dupa cum ii dicta Spania sau cand i s-a parut lu Luther ca da prea multi bani catre Vatican si, nu in ultimul rand, cand englezii nu au mai vrut conducere britanica in colonia pe care o stim acum ca fiind USA.

Dumnezeu nu vine cand am io nevoie, sau cand ai tu. Dumnezeu vine cand societatea are nevoie de el, si ia nume si forme diferite, de cele mai multe ori date de cei care castiga razboiul. Ca dumnezeu e filosofie, nu magician, si, la fel cum filosofia nu iti da de foame, nici dumnezeu nu iti baga in sac, da-ti umple capul cu idei care, daca stii sa le folosesti, iti pot baga si in sac, iti pot potoli si foamea. Si asta inseamna ca o sa iti dea dumnezeu un job ok candva dupa ce capeti experienta la cateva joburi naspa, da daca o sa freci pula si o sa-l invoci ca pe Alladin o sa-ti dea muie. Ca m-am si enervat.

who the fuck cares

Am incheiat capitolu' mona. E .pdf aici, moka.  (sau in dreapta blogului, unde ai direct nume sa dai click pe el)

Urmeaza romanu care nu apare niciodata, deci nu urmeaza.

Cu si despre astenie

Chestia asta cu astenia de primavara e scuza perfecta sa te doara in pula de tot ce e pe langa tine. 
"Ba, deadline-ul, plm..."
"Jet! Am astenie."
"Ba, activitate, sport, miscare, plm..."
"Nu pot. Astenie."

La mine e cam "ba, Suhaie, cartea, poeziile, mortii ma-tii, nu mai scrii?", la care io "nu pot, ba Suhaie, serios nu pot, am astenie.". Adica pula mea. Nu cred ca e asa greu sa te gandesti ca e o perioada in an in care nu ai chef de nimic, ca e si logic.
Incepi prin noiembrie, agitatie, astia incep facultatile, tu cauti oameni sa angajezi ca iar au gasit unii salariu mai bun, training vreo luna doua, sarbatori de iarna, mancarica, bauturica, vizite la prieteni, sosele inzapezite, an nou, iar cateva sarbatori, ziua la indragostiti de 5 ori pe 7 calendare si 15 traditii, proteste, ziua la femei, ziua la barbati. Da-te-n pula mea, io cand mai dorm? Si te gandesti, mama, sa moara ma-sa, stai ca acum vin pastile, 1 mai, vara, vacante, caldura, transpiratie in ratb, sloboz la tava. D-aia loveste astenia asta de primavara in a doua jumate a lu martie, inainte de 1 aprilie. Ca zici, ba coaie, serios, cand ma mai odihnesc? Adica serios tre sa ma doara in pula cateva zile ca sa am energie sa rezist toata vara. Stai numa sa inceapa sezonul de gratare.

Da nu e elegant, civilizat, cum dracu vine, sa le spui alora de langa tine ca ai decis sa te doara-n pula. "Ba, deadline-ul."
"Ba, quality control."
"Ba, rezolutia aia, stii tu."
"Ba, de 3 ani zici ca carte, ca stii tu."
Si nu e usor sa spui ba, stii ce? stiu si io, da ma doare in pula. Asa ca arunci privirea in gol si spui "Scuze, astenia.".
Daca interlocutorul nu e un dobitoc, va intelege perfect ca te doare in pula si va spune "ah, ok, cand trece", semn ca si pe el il doare in pula. V-am spus ca m-a lovit astenia in primavara?

moving between

Cand vezi 5 filme intr-o zi, traiesti patru vieti intr-una singura, schimbi sase sute de personalitati, existi o data sau de mai multe ori? Devii un fel de superman al existentei? Te teleportezi dintr-o realitate in alta in 2 zile de bagaje, o ora de carat si 4-5 zile pana te adaptezi. Chirias. Chirias in viata ta, chirias in casa altuia, chirias in societatea altora, chirias in mintea ta.

Atat timp cat nu te simti captiv, e o stare care te multumeste. Dar si ideea de captivitate e relativa. Oricum suntem captivi cativa zeci de ani intr-un trup de carne care moare zilnic. Din restul celulelor ne putem face zone de confort, daca din asta nu avem cum evada. Posibilitatea de a schimba realitatile e ca o binecuvantare de la inceputul unui blestem. Cam cum e nasterea fata de viata care se termina-n moarte. E inadmisibil sa fii nemuritor si sa te complaci in confortul celulelor.

B-Low job

Am vazut ieri shareuita in prostie o poza cu carul de emisie Antena 3 pe care aruncau protestatarii lui #rezist bancnote si filmau ca oile. Si am dat peste o discutie despre cum, daca nu esti pesedist, nu accepti sa lucrezi ca operator la Intact. Si m-am enervat.

Am intalnit la un moment dat un taximetrist care mi-a povestit ca atunci cand nu e la munca pe taxi, e la munca pe masina de ambulanta. Singurul motiv pentru care profesa ca taximetrist era programul flexibil, care-i permitea sa aiba cele doua joburi. Unul la care e asociat cu un cocalar tupeist si ciorditor si unul la care e asociat cu un salvator de vieti sau un criminal, in functie de rapiditatea interventiei si clanurile dupa cearta carora intervine. Nu il interesa cum e privit, important era sa aiba cum sa se intretina.
Si ma mir ca trebuie sa explici oamenilor lucruri elementare intr-o societate post criza economica importanta unui job. Ma mir ca oameni cu pretentii de educatie blameaza o persoana din cauza jobului pe care il practica. Ma mir cand vad comportament de grota la cei care sustin ca sustin progresul societatii. Ma mir apoi cat de prost sunt traind cu impresia ca papagalii astia vocali ar avea ceva in cap in afara de trend si hashtag.

Rezistenta reprezinta starea de fapt in care iti continui existenta fara a pierde nimic din momentul in care opresiunea incepe. Principalul argument al celor care blamau acceptarea unui job oferit de Intact era cel moral. Material insa, argumentul lor este nevalid. Un om care isi pierde banii este fortat de societate sa isi piarda si demnitatea. Si nu ma refer aici la demnitatea de a spune "muie PSD", ci la demnitatea de a spune unei familii "astazi nu cersim, avem paine". Daca cineva spune ca lipsa banilor nu echivaleaza cu lipsa demnitatii inseamna ca ori e un caz superfericit, ori nu a trebuit vreodata sa inteleaga ce inseamna lipsa banilor.

Trebuie sa renuntam la romantism cand vine vorba de probleme sociale. Nu suntem personaje stendhaliene care se lasa manate de impulsuri spre moarte, avem pretentia de oameni cu ratiune si bun simt. Si bunul simt imi spune ca, daca piata muncii nu ofera oportunitati de angajare pentru poeti slabi, e cazul sa ma apuc de call center si sa-l fac cat de bine pot. Sau de soferie. Sau de vandut in supermarket. Pentru ca altfel o sa mor de foame.

Sa blamezi un om doar pentru ca vrea sa munceasca e de o ipocrizie absoluta. De ce nu inchidem acum toti publicitarii care prezinta nerealist produse proaste doar pentru ca asta le e jobul? De ce nu inchidem toti jurnalistii, ca oricum sunt platiti de moguli cu interese? De ce nu desfiintam politia, ca oricum e un aparat de opresiune impotriva cetatenilor controlat de politicieni corupti? De ce nu inchidem companiile de taximetrie si ne mutam toti la UBER? Pentru ca nu putem, pentru ca fiecare se naste cu dreptul la viata si are libertatea de a decide pentru el care e cel mai decent mod in care isi poate castiga existenta, pentru ca am evoluat de la gandirea de tip comunistoid in care singurele joburi decente erau de medic si inginer. Sau de PR si HR, publicitar si freelancer, in acceptiunea valului de hipsteri guralivi care a acaparat onlineul in ultimul timp.

Sunt curios cati dintre dobitocii care au aruncat bani "la misto" pe carul Antena3 si l-au filmat pe operatorul ala panicat in masina au muncit si si-au format o situatie materiala fara sa fie ajutati de parinti sau rude. Cati au coloana vertebrala de a da bani unui cersetor pe strada. Cati s-au dus la somn cu un pahar de apa in stomac si lacrimi in ochi. Pentru ca daca toti au trecut prin astea inseamna ca problema e la mine si sunt un dobitoc incapabil sa priceapa logica elementara.

A trecut mai bine de o luna

• Situatia pare mai roz ca niciodata. Badita organizeaza flashmoburi cu mii de oameni in Piata Victoriei. In sfarsit a reusit! Nu mai rade nimeni de el ca mergea in curu gol prin metrou sau ca isi dadea cu sete peste muie de unu singur. Era un happening, acum stie toata Romania. Ma rog, toata Romania corporatista/userista/tefelista/hipsterica. Eu rad in continuare cu bale cand ii vad muia pe vreo poza ratacita de vreun activist manat de avantul revolutionar in feedul meu. 
• Am sters 300 de oameni din lista de prieteni de pe un site de socializare. Hipsteri de seama, formatori de opinie si influenceri, oameni care ma puteau ajuta sa devin si io cineva daca nu eram idiot si le spuneam in fata ca sunt prosti. Prefer sa imi spun ca nu i-am sters pentru opiniile contrare pe care le afisau, ci pentru agresivitatea cu care evitau discutiile argumentate in favoarea unor meciuri prostesti de cocoseala online: esti prost, ba tu esti prost, s-o fut pe ma-ta, ba tu s-o futi pe mama, samd.
• DNA ancheteaza modul in care Guvernul a promulgat OUG13. Brava! De mult voiam sa propun sa-i bagam la zdup pe astia care vin cu proiecte care ne enerveaza. Gen pe idiotul care a propus ACTA. Si pe idiotul care a propus sa nu mai fumam in carciumi. Si pe idiotul care a spus ca paradele gay in Bucuresti sunt un lucru ok. Si pe idiotul care a propus autonomia Tinutului Secuiesc. Si pe idiotul care a decis ca nu ai voie sa traversezi prin loc nepermis. Imi datorezi 160 de lei, muistule!
• Vad pe un site aprobat de gasca de IT de la Sibiu ca cineva strange semnaturi pentru demiterea lu Firea. Daca semneaza si useristii, aveti grija sa aiba macar flotant in Bucuresti, ca pe urma va treziti ca la locale. In pula goala si cu ciocu mare.
• Se oftica multi ca la Olimpiada de Romana au cerut elevilor sa redacteze un denunt. Nu inteleg de ce nu se oftica multi ca inca-l avem in programa scolara pe linge cur Marin Preda si romanul lui de propaganda comunista.

A trecut mai bine de o luna, mi-am adus aminte cand am mai vazut asa dezbinare degeaba: cand a incercat PSD sa-l dea jos pe Basescu cu referendum. Gastile sunt aceleasi, doar ca acum ataca ceilalti. Mi-am adus aminte ca, dupa toate certurile cu referendumul ala de demitere, s-a rezolvat fix pula. La fel si acum. Avem putin mai multa grija cu cine vorbim, ne intereseaza mai mult orientarea politica a interlocutorului decat argumentele aduse in discutie. Avem mai multi idioti vocali printre noi. Sa nu uitam folclorul in aceste momente: cainii latra, ursu trece. Evident ca ma refer la cainii platiti de Soros cu 30 de lei ca sa deseneze stelute si lasere pe cladirile de la Victoriei.
Si ursu e PSD. Da mai e un urs ascuns dupa aia doi elefanti ai lui Johannis. Ursoaica aia de Kovessi, cu justitia ei oarba, surda si muta. Cand vine vorba de fabricat dosare pentru PSD, femeia aia devine un adevarat Marin Preda. Ma ingrozesc la gandul ca ar face vreodata puscarie pentru legaturile cu Ghita sau cu gigantul RCS-RDS. Asta scapa dupa 2 saptamani, are deja scrise mai multe carti decat are Sandra Brown. Si cred ca-s la fel de fanteziste.

A trecut mai bine de o luna. Hipsterii activisti au impresia ca si-au gasit vocatia in viata asta. Dracu stie ce o sa se intample cu toti artistii nostri cand Trump o sa se pupe pe buze cu Putin, amandoi la bustul gol. Probabil isi vor pastra hashtagurile cu RASIST si vor milita pentru eliminarea dreptului de vot al pensionarilor. Ei oricum nu vor fi niciodata pensionari la stat. UE ne-a bagat pensii private, se stie ca pensiile private inseamna bani de la divinitate, nu de la stat. Noi o sa ne injuram intre noi in functie de privatul care ne da pensia. Nu o sa mai existe politicieni care sa ne cumpere cu puncte de pensie. O sa traim in societatea perfecta, surogat la realitate, conectati la ochelarii VR si comandand mancare, droguri si curve prin mesaj privat pe facebook sau snapchat, in functie de paranoie.

A trecut mai bine de o luna. Multi au inteles inutilitatea protestelor hipsteresti. Exaltatii inca-l urmeaza pe Badita, comandat de aceeasi Monica Macovei care a pregatit terenul pentru Johannis 6 case. Initiative cetatenesti raspund manipularii presei facand apologia cenzurii. Dragnea inca refuza sa se duca la dentist, sa-i faca in ciuda lingaului de Liiceanu. Pe mine ma doare grav in pula si probabil o sa-l omor pe Dan Harmon daca o sa am vreodata ocazia.

Trapezoidul suhai

In primii ani de viata am invatat ca Dumnezeu a facut lumea asa cum o stim in 7 zile. Pe la primele ore de biologie am invatat ca omul a evoluat din maimuta, apoi, ca pamantul asa cum il stim a evoluat in urma unui big bang care a dus la disparitia dinozaurilor. Apoi am citit si eu cate ceva si m-am uitat la niste desene animate si am aflat de teoria relativitatii spatiu timp a lu Albert, faptu ca big bang nu inseamna disparitia dinozaurilor, ci momentul in care a luat nastere universul, m-am uitat pe niste chestii din string theory si inca niste chestii care m-au dus la concluzia ca universul e de fapt multivers: infinit si multidimensional.

Azi am vazut ca nu stiu ce ecuatii au dus la concluzia ca universul e de fapt atemporal si big bangul nu a existat. Date fiind doua adevaruri absolute: 1 - oamenii de stiinta sunt foarte confuzi si 2 - eu nu sunt om de stiinta, va rog sa luati notite pentru ca formulez chiar acum "teoria trapezoidului suhai" pentru voi si copiii copiilor vostri.

• Universul este multivers. Oricine spune altcineva suge pula cu ecuatiile pizdii ma-sii. 
• Dumnezeu sunt eu. Sau oricine altcineva vrea. 
• Dimensiunea in care traim acum a inceput fix pe 13 mai 1991, la 13:15 gmt+2. Sau la orice odata a fost nascut oricine altcineva. 
• Exista un infinit de dimensiuni clasificate ierarhic in care transcedem dupa un infinit de nasteri in dimensiunea actuala, oricare ar fi ea. 
• Trecea interdimensiuni este posibila doar in momentul in care iti schimbi frecventa spiritului. Nu a fost descoperita inca particula spiritului, da mai aveti si voi rabdare. 
• In acelasi timp cu dimensiunea actuala exista un infinit de dimensiuni complementare, situate pe aceeasi treapta ierarhica in actualul univers, construite dupa un infinit de scenarii prea complicate pentru voi sa le intelegeti. Eu le inteleg. Si dumnezeu. 
• Trecerea intre dimensiunile aflate pe aceeasi treapta ierarhica e la indemana oricarui individ care nu crede intr-o forta divina sau orice alta particula inexistenta care ii controleaza viata. 
• Universul este de fapt linia pe care o poti duce intre individ - dumnezeu - dimensiune. Cum exista un infinit de dumnezei si dimensiuni rezulta ca am avut dreptate cand am zis ca exista un infinit de universuri in cadrul multiversului. 

Ca ultima axioma: Fiecare univers este trapezoidal pentru ca asa vrea pula mea.

Studiati asta. Daca veti crede ca sunt prost, asa ati crezut si despre Einstein. Daca veti crede ca sunt nebun, asa ati crezut si despre Hristos. Daca veti crede ca fabulez, asa ati crezut si despre Asimov.

OPINIE vs FAKE NEWS / MANIPULARE vs INDOBITOCIRE

Ce nu inteleg dobitocii astia care fac apologia cenzurii de ceva timp e ca libertatea de exprimare iti da dreptul de a emite orice cacat vrei tu, pentru ca Art. 30 din Constitutia Romaniei si Art. 10 din Conventia europeana a Drepturilor Omului. Exista autoritati care au competenta de a decide sa fii sanctionat daca sari calul, orice alta intruziune asupra libertatii de exprimare este cenzura si este tipica regimurilor totalitare.

O stire este usor de verificat, daca nu ai intelect de babuin, trebuie doar sa controlezi sursele, nu sa inghiti ca boul ce iti da pe tava influencerul (vezi recentul caz Tontolan, cu radiatiile pizdii). Stiri false distribuie grupa mare asa-zisul site de umor al lui Eftime dala tenere, pentru ca ai voie sa emiti stiri false daca zici ca e pamflet. Iarasi, daca vreun intelect de babuin le ia de bune nu ai decat sa ii spui ca e nemuritor si sa lasi selectia naturala sa-si faca treaba. Dar nu veridicitatea stirilor este pusa la indoiala de dobitocii tefelisti.

Adevaratul motiv de nemultumire il reprezinta opiniile. Adica prezentarea stirilor intr-o maniera subiectiva, mai ales diferita de cea a sfintilor tastaturisti liberali Moise, Marian si Lucian.

Exemplu concret: stirea ca a fost adoptata OUG 13 la ora habar n-am ca oricum mi se rupe.
Opinie 1: au incercat sa legalizeze hotia pe ascuns.
Opinie 2: OUG 13 este benefica unei categorii mai mari de populatie, nu conteaza ora si cine exact beneficiaza de ea.

Tefeleii au aplaudat opinia 1 asupra stirii si au declarat ca opinia 2 e o manipulare ordinara. Daca analizam la sange, opinia 1 nu e doar manipulare, e chiar calomnie, in timp ce opinia 2 e mai apropiata de obiectivitate. Dar e vorba de obiectivitate care contrazice misiunea divina de a salva natiunea de jugul mafiei PSD, asa ca ar fi super mega uber daca ar exista cineva care sa spuna ca opinia aia e interzisa. Insa nu poti face asta, ca incalci libertatea de exprimare, asa ca recurgi la un tertip. Stirea, opinia 1 si opinia 2 devin stirea 1, stirea 2 si stirea 3 si stirea 3 devine stirea falsa. Simplu. Cenzura 101.

Urmatorul pas e sa declaram fake news bancurile. Mai ales pe cele la adresa lui Johannis, a tehnocratilor sau a corporatistilor. Apoi putem chiar sa cerem cu succes inchiderea Antena 3 si RTV, pentru ca opiniile prezentate de ei au devenit stiri false, deci le putem face dosar penal tuturor jurnalistilor de acolo. Fara jurnalisti, chiar daca tot CNA-ul e detinut de PSD, nu le pot prelungi licenta de emisie. Si, dupa inchiderea Antena 3 si RTV, toti manipulatii vor incepe sa se uite la sursele de adevar Digi24 si Realitatea si isi vor da seama ca ei nu il urasc pe Johannis si nu au vrut sa voteze PSD niciodata. Si il vor vota cu totii pe Nicusor Dan imparat intergalactic al telecomenzii si pe Dacian Ciolos prim-ministru pe viata si pe herr Klauss il vor face presedinte de scara in intregul cartier, ca deja are experienta in domeniul asta al politicii.

Niste dobitoci. Nu exista argument pentru instaurarea cenzurii in democratie. Singura cenzura acceptabila este autocenzura. Orice alta forma de cenzura intervine peste libertatea de exprimare si e contrara valorilor democrate.

Imi tocesc tastele degeaba. Opinia mea e o stire falsa.

LE: unii dobitoci liberali spun ca nu e vorba de cenzura, nu blocheaza nimeni accesul la acele stiri. Adevarat, da lista e de cacat, duplicitara, in mod evident o incercare de a manipula cititorul cand vine vorba de pozitiile presei pro - PSD.

Analiza stiri cu extensia De Necrezut activata.

                 

                 

Analiza Opinii.

                     

                                                

*click pe poza pt detalii.

Despre oboseală și alți demoni

Sunt unele zile în care nu-mi vine să deschid ochii. Aud alarma, înjur în gând, mormăi "o opresc", îi dau snooze și încerc să adorm la loc deși știu că sună iar peste 5 minute.

O treime din lună mi-o petrec la birou. Adică patru din cinci zile. Petrec cel puțin o oră la metrou ducându-mă și întorcăndu-mă de la muncă. Un sfert de lună dorm. Mai puțin de jumătate din lună îmi rămâne pentru mine și o petrec prea obosit pentru a mai face ceva. Orice.

Psihic parcă nu sunt atât de obosit. Sunt plafonat. Între seriale și filme proaste am redus activitatea intelectuală spre zero în timpul liber. Însă o treime din lună mi-o petrec gândindu-mă la probleme legate de muncă. Și în timpul liber îmi mai amintesc uneori de asta.

Fizic parcă nu sunt atât de obosit. Sunt atrofiat. Am devenit omul viitor din viziunile SF. Nu mă deplasez decât între casă și birou și în interiorul acestora. Și, totuși, în timpul liber cad ca secerat, neputând să-mi mișc hoitul mai departe de perimetrul pat-toaletă.

Simt cum mi se așterne fiecare zi pe trup și minte ca o ștampilă de pontaj. Ai mai muncit o zi, ai mai trăit o zi la timp, ai mai mâncat să nu leșini, ai adormit din inerție. Pac! Ștampila. O pecete metalică cu baza înmuiată-n tușul unei existențe de-un gri impregnat cu mercur. Cu plumb adică, nu știați că tușul conține plumb? Cu cât am mai multe zile de viață pontate servil, cu atât pot spera la un concediu în moarte mai anonim. Cu cât îmi tocesc dinții și degetele rozând scoarța existenței ca o carie, cu atât mă apropii mai mult de miezul inexistent al realității.
Simt oboseala cronic, ca pe un demon căruia i-am amanetat pe nimic totul pentru a mă face să simt că exist. Și mă face să simt dureros fiecare secundă în fiecare terminație nervoasă, în fiecare receptor, în fiecare celulă din fiecare țesut. Sunt ca o plagă ambulantă, târând după mine eczeme și inflamații, virusuri și boli necatalogate sau nedescoperite. Păcatul oboselii e ipohondria. Și autoflagelarea sinelui într-o continuă zbatere de a descoperi cealaltă parte de existență, neînchinată niciunui demon.

Dar ambiția este alt demon despre care nu am timp să vorbesc acum, mă cheamă oboseala să-mi întind ciolanele în pat ca-ntr-un cavou în care accept să fiu închis de viu de bunăvoie.

Dobitocs, dobitocs everywhere!

Ca, pula mea, suntem atat de dobitoci incat nu putem apela la emotii fara sa ne taram boracii prin fata publicului. Aici ne situam ca societate: o adunatura de imbecili, defiland cu copiii in toate luptele noastre meschine.

Dobitoci care-si fac campanie electorala si baga si 2-3 boraci in poza, ca "da bine". Mai iei cateva voturi.
Dobitoci care-si iau copiii la proteste, le pun o pancarta mizera in mana si ii pozeaza, ca "da bine". Mai iei cateva likeuri.
Dobitoci care-si tin copiii in brate pe trepte la metrou, ca "da bine". Romanu e mai milostiv cand vede copii.
Dobitoci care-si trimit copiii la concursuri de "talente", chiar daca saracii copii n-au niciun dumnezeu intersectat cu talentul. "Da bine", Gogule! Ca, deh, asa-s la noi concursurile de talente, intreceri de sensibilizat dobitocii.
Dobitoci care-si terorizeaza copiii pentru note mari, ca "da bine". Sa le spuna dracu cineva ca nu da de mancare, totusi.

Aceiasi dobitoci care urlau cand cu scandalul Bodnariu. Aceiasi dobitoci care se bat cu pumnii in cap ca ei isi cresc copiii cel mai bine. Aceiasi dobitoci care-si urasc parintii si totusi le copiaza comportamentul retardat.

Si acum si prostia cu amenda. Pai inainte sa dam amenzi pentru tentativa de manipulare emotionala ieftina si indobitocirea copilului prin expunerea in mod repetat la judecati preconcepute care-i limiteaza capacitatea de analiza si decizie hai sa facem ceva cu exploatarea aia ordinara de care se vorbeste doar din an in paste. Amendeaza in mortii mamii tale dobitocii care maltrateaza fizic copiii inainte sa te duci inspre dobitocii care ii manipuleaza emotional. Fa ceva cu tratamentele inumane din leaganele de copii, cu vanzarea de copii, cu abandonul, cu exploatarea lucrativa, baga-mi-as pula-n amenzile tale care au doar rolul de a da apa la moara dobitocilor sa se mai certe putin si sa se bata cu pumnii in gura ca libertate si democratie.

Hai ca m-am enervat. Futu-va-n gura!

Soldatul Vasile si sacul de fasole

Vasile tocmai ce primise o permisie de o saptamana. Era bucuros. Nu mai fusese acasa de 4 luni si ma-sa nu avusese bani sa vina la el. I-a trimis ea o data un pachet, da tot norocul lui ca stia sa curete cartofi ca un erou si fusese numit ajutor de bucatar la popota, altfel murea de foame. Nici nu-l prea interesa de pachet, de altfel. Voia sa discute cu cineva altceva in afara de pizde, fotbal si pariuri pe care termina ultimul de facut patul.
Avea valiza butucanoasa in dreapta, tigara puturoasa facuta din chistoace in stanga, chipiul aruncat la shto pe cap si se indrepta spre peronul 2. Urma sa se urce in tren, sa omoare 5 ore, sa ajunga acasa si, daca avea noroc, sa i-o traga lu Niculina de parca nu i-o trasese niciodata. In juma de ora parasea jegul de oras pe care nu-l vizitase deloc in 4 luni. Saluta impiegatul si se aseaza pe o banca, sa astepte trenul.

- Sa traiti, domnu soldat, o tigara n-ai?
- Ba mai am 5 de cele bune. Na si tu una, sa nu spui ca-s rau.
- Saru' mana la matale, mare boier!

Vasile era cam intimidat de boschetarul care se asezase langa el. Scuipa cu obida ramasita de penala si isi aprinde una din cele bune. Snagov cu filtru. Ii daduse lu Ion 3 zile portie dubla de tocana pentru pachetul ala.

- Domnu soldatu, da unde te duci matale?
- Uite tocmai la Lehliu.
- Departe, domnu.
- Da nu-mi mai spune domnu, zi-mi Vasile.
- Io cand vad uniforma respect, domnu Vasile soldatu.

Vasile tace. Trage cu pofta din Snagov. Bune tigarile astea, bune rau de tot.

- Da pe matale cum te cheama?
- Io-s Nicusor.
- Cati ani ai, ma, Nicusor?
- 43, domnu soldatu. Fac 44 in trei luni.
- Multi inainte!
- Multumesc la dumneavoastra.

Boschetarul termina tigara. Deja incepuse sa iasa fum din filtru, semn ca tragea in gol. Vasile se uita la ceas. Mai erau 20 de minute pana la tren. In gara nici dracu. El, boschetarul si impiegatul, care isi facea de treaba cu un rebus.

- Domnu Vasile, vrei un sac de fasole?
- Ce dracu sa fac cu el, Nicusoare?
- Il duci acasa la mamica ta, face un ciolan sau ce-ti place matale sa te lingi pe degete.
- Ma Nicusoare, io nu vreau fasolea ta, ca mama are de toate la tara. De ce nu o mananci tu?
- Io n-am casa, domnu soldat.
- Pai si atunci ce dracu faci cu ea?
- Am furluat-o si io de la unu, ca el oricum avea mai multa.
- Chiar n-am ce face cu ea, ma Nicusoare.
- Da colegii lu matale nu o vrea, sa faca un ceaun cu ciolan?
- Nu stiu, ma.

Peste 30 de minute Vasile era in vagon. Fuma a treia tigara din cele bune langa usa. Se pusese acolo ca voia sa vada cand trece pe langa unitate. Simtea o melancolie in suflet. Ofteaza si fumeaza in continuare. Fir-ar ea a dracu de curva, Niculina, o rupe cand ajunge acasa, atat de statut e. Cand trece pe langa unitate aude alarma. Ce prosti! Care o fi incercat sa sara gardu? Bine ca nu mai e acolo, ca isi lua planton nevinovat.

Undeva, langa gardul unitatii, dintr-un sac de fasole picurau boabe peste sangele proaspat.

Cand istoria iti da palme peste ochi

Cand eram mic citeam tot felul de cacaturi. De la carti de bucate pana la almanahele Flacara. De la romane propagandistice comuniste pana la filosofii de-ale lu nea Kant sau Freud. Intelegeam fix o pula din ele, dar informatia a ramas inmagazinata acolo. Si nu pot sa nu observ similaritati care ma vor face sa fiu hulit si acuzat de prostie, dar dracu, asta e. E prostia mea si defilez cu ea.

Activismul - sau cum sa devii din persecutat persecutor si invers. 

Activismul are o istorie atat de intinsa ca perioada, incat devine sinonim cu evolutia.

Primii crestini erau persecutati de puterile religioase ale vremii, devenind un act de sacrificiu suprem sa marturisesti ca tu esti crestin. Departe de a invata vreo lectie din inceputurile obscure ale crestinismului, odata ajunsi in pozitii influente, capii bisericii, impreuna cu capii armatelor, au pornit cruciadele, razboaie impotriva popoarelor de alta religie sub pretextul recuperarii pamantului sfant, pamant sfant care apartinea acelor popoare dinainte ca crestinismul sa existe ca religie. Mai apoi, sau in paralel cu cruciadele, nu mai stau sa caut datele exacte, persecutia impotriva crestinilor a fost inlocuita cu inchizitia - persecutia crestinilor impotriva vrajitoarelor si a ereticilor. Activistul crestin, bland si bine intentionat a devenit criminalul care ardea catacombe in timpul Imperiului Roman.

Nazismul si comunismul, doua curente sociale care au scindat lumea in timpul razboaielor mondiale au putut ajunge populare prin activismul sustinut al propagandistilor. Mai apoi, comunismul a subjugat sute de milioane de oameni unei ideologii utopice, imposibil de pus in practica. Oamenii care au ajutat la propagarea doctrinelor erau numiti fix activisti de partid. Activistii erau priviti cu respect in randul membrilor de partid, rolul lor fiind acela de a convinge populatia sa adere doctrinei (sau sa-si cedeze pamantul statului, caz concret, in Romania). In urma revolutiei din '89, rolul activistului de partid a devenit unul hulit si aici aduc, fara prea multe vorbe, exemplul Imnului Golanilor: "mai bine golan, decat activist/ mai bine mort, decat comunist".

Activismul social contemporan - corectitudinea politica dusa la rang de doctrina. Si aici ma opresc si va las o imagine cu activistul contemporan. Vegan, pro LGBT, pro orice se poate. Extrem de intransigent cu opiniile contra, mergand pana la a cere instaurarea cenzurii pentru a putea avea o retorica lipsita de critici. Il recunosti dupa fervoarea cu care iti recomanda sociologi celebrii cand nu mai stie sa te contrazica, de parca nu stie toata lumea ca si Karl Marx sau Hitler aveau teorii puse in pagini de carte.