[acum e de ajuns]

acum e de ajuns sa-ti lasi barba sa creasca si gata, esti artist.
daca mai ai si doua tatuaje sau un pierce, gata, esti artist.
e de ajuns sa te imbraci si gata, esti artist,
sa-ti imaginezi ca suferi sau ca stii si gata, esti artist.
acum e foarte simplu sa comanzi online o masca de artist,
o aplici din doua clickuri si o confirmare cu shipping over night si gata, esti artist.
sensibil si cu un je ne sais quoi, vorbesti de probleme sociale de care doar ai auzit,
asculti muzici obscure, esti diletant pe orice subiect, scrii ceva, neaparat cu morala si neaparat bazat pe teorii de nlp, scrii ceva, nu conteaza ce, esti artist
si sa nu-ti spuna tie cineva ca nu stie nimeni prin ce-ai trecut si doar dumnezeu te poate judeca,
cum zice si tatuajul ala pizdos de-l ai pe antebratul stang.

acum, ca esti artist, ai dreptul sa-ti expui frustrarile personale si sa le dai tenta de adevar general valabil.
e clar ca realitatea e doar in alb si negru, nu exista tonuri de gri,
nu exista nimic in afara perceptiei tale, nu exista alternative sau nuante,
nu exista decat ce vrei tu sa existe si esti indreptatit sa plangi daca iti neaga cineva perspectiva.
scuza-ma!

perspectiva inseamna ca realitatea nu e doar a ta, nu vreau sa crezi ca eu cred asta.
eu sunt aici doar sa iti validez masca si sa te fac sa te simti ok cu alegerile tale.
nu e dreptul meu sa te judec, doar dumnezeu poate face asta,
cum spune si tatuajul de pe antebratul stang.
dar si eu am barba si un pierce, complexe si frustrari, realitati si adevaruri, si eu am notiuni de nlp,
si eu vad nedreptate sociala, si eu sunt mandru ca-s sarac si m-am lasat de scoala,
si eu am vicii si obsesii, si eu vad lumea doar in alb si negru, chiar daca albul meu nu-i albul tau, si eu sunt prins in matricea asta binara si am impresia ca tot ce spun e adevar,
asa ca-mi bag pula!
o sa-ncep si eu sa plang ca nu ma intelegeti, macar asa sa impresionez un public de spirite moarte.
uite, coaie, am emotii, uite cum mi se pisa ochii cand citesc un text despre nimic, uite-ma cum sunt artist, uite cat de profund gandesc, uite cum stau si nu fac nimic ca sunt artist, artistii ar trebui platiti doar sa isi planga de mila, imi plang de mila, de ce nu ma-ntelegi?

pe cine mint? io nu-s artist.
am barba ca mi-e lene sa ma barbieresc.
si pierce-ul nu stiu clar de ce dracu mi l-am pus.
complexele mi le strunesc si uit mereu ca le-am avut.
frustrarile nu le las sa-mi orbeasca viziunea despre viata.
cand citesc nlp incep sa rad, manipulare ordinara!
si da, vad des atata nedreptate sociala, da nu m-apuc sa plang si nici nu vreau sa dau lectii de morala ca e si vina mea ca s-a ajuns aici.
si-s mandru ca-s sarac si ca-s fortat sa fiu autodidact, da nu ma cac pe mine, n-am ales si daca alegeam, clar alegeam sa am si sa nu-mi pese de saraci.
si am si vicii, si obsesii, da nu ele ma definesc,
nu masca asta-i cine sunt, nici cealalta. sunt prins in matrice, si singuru unu si doi mi se vede pe piele, pigmentu asta bicolor,
in rest sunt qvasipolar, conglomerat de teorii si ganduri.
ma las citit cate putin, de multe ori aiurea printre randuri,
nu stiu ce-i adevarul si care-ar trebui sa fie binele si raul
ca vad atatea perspective incat nu-mi mai dau seama care sunt reale si care sunt fictive.
sunt zilnic bombardat cu informatii inutile si cu reclame deghizate-n studii stintifice si alte anchete jurnalistice,
pierdut in fluxul unei existente haos
eu nu ma iau prea mult in serios ca, serios, mi-e frica sa nu cad in derizoriu, boss.