Cum?

Imi plac maxim oamenii care pleaca din tara si apoi se intorc pe-aici sa-si petreaca vacantele si injura tot. Nu le place transportul in comun, nu le place cum sunt deszapezite strazile, nu le plac serviciile de la restaurante, baruri, hoteluri, internet sau telefonie mobila. Nu le plac politicienii alesi, nu le plac scolile sau facultatile, spitalele, bisericile, tonetele de ziare, automatele de cafea, cursul valutar, bancile, politistii, soferii de taxi, stirile, stiristii, curvele, nimic. Imi plac acesti oameni atat de mult incat as comite crima pasionala daca as avea oportunitatea sa ii extermin pe toti.

Nici cu astia din tara nu mi-e rusine. Asa cum eu ma plang de ei, asa si ei se plang de tot. Inclusiv de alde artisti d-astia de ziua a 7a ca mine. Dar macar astia traiesc zi de zi in mizeria romaneasca si sunt indreptatiti sa se planga la fel cum e indreptatita o calugarita sa propovaduiasca abstinenta sexuala in afara casatoriei. Adica nu prea ii halesc, dar hei, au si ei dreptate in anumite puncte de vedere.

Problema. Problema mea e ca folosesc prea des sintagma "problema este". O dau in patetism, dar macar constientizez ca am si eu probleme, da? Problema e ca, manati de simpatiile din fotbal, am inceput sa nu mai fim oameni intre noi. Suntem ba dinamovisti, ba stelisti cu steaua lu Becali, ba stelisti cu steaua armatei, ba rapidisti, ba tinem cu viitorul lu Hagi sau cu FC Asesoft Scuipa-n Cizma Cucuietii din Vale. Da am uitat ca, in fond, suntem iubitori de fotbal cu totii.
Ah, cacat! Voiam sa zic de politica, habar nu am cine e lider si daca mai exista Liga 1 sau Liga I. Asa, aruncati orbeste de propaganda in luptele PNL - PSD - USR - tehnocrati - Johannis - Coldea - Kovesi - Dragnea - PMP - ETC - PLM uitam ca suntem si vom ramane, oricat ne dorim noi sa nu, romani.

(Hei, Suhai nu a zis nimic de PRU, sigur e nationalist d-ala jegos!)

Acum vreo doua-trei zile treceam pe strada, seara, in Militari. In fara unei scari de bloc erau 4 sacose cu haine si eticheta "haine gratis". Am zambit si am zis, uite ba, mai sunt oameni misto! Apoi mi-am adus aminte ca dimineata mi-am luat trei covrigi si m-am facut ca nu o vad pe cersetoarea de la metrou. Zic, nu e nimic, ii dai aproape de fiecare data cate ceva. Si ai lasat 20 de bani vanzatorului de la Mega. Esti super baiat, Suhai! Da nu-i asa. Nu-s super baiat salon valabil. Sunt un jegos, ca restul.
Dau bani doar cersetorilor care nu striga. Las restul doar cand mi-e lene sa adun banutii de pe tejghea, niciodata nu cumpar mancare cersetorilor sau flori de la babutele alea ofilite. Injur printre dinti cand vine cate-un punker jegos si-mi cere o tigara sau un leu "du-te la munca, 'te-n mortii ma-tii!". Traversez prin locuri nesemnalizate si nu-mi platesc biletul la RATB aproape niciodata.
Sunt egoist. CUM? Eu egoist? Ba, nu se poate, in a 11a i-am dat unui boschetar sandvisul meu, desi imi era foame de crapa matu-n mine. In a 12a ii cumparam vin altui boschetar care cara saci cu legume in piata dimineata ca sa aiba ce sa bea dupa-amiaza. Si nu o faceam de frica, o faceam pentru ca era fericit cand bea. Dar...

Nu mai sunt ala din a 11a sau a 12a. Acum banii pe care-i am sunt bani munciti si sunt al dracu de zgarcit cu ei, desi cheltui ampulea mult. Dar sunt zgarcit. Nu ma mai impresioneaza cazurile sociale prezentate la TV, nu ma mai impresioneaza cazurile sociale prezentate pe internet sau IRL, ba chiar ma conving deseori ca sunt doar manevre de fraierit credulii. Poate ca nu-s, nu am de unde sa stiu, dar in mintea mea sunt scam si atat. Sunt cinic. Nu ii dau aleia care plange ca ii e foame pentru ca am principii, ii dau aleia care sta langa fara sa zica nimic. PRINCIPII. Auzi aici gluma, nu stiam ca-s stand-uper. Nu am principii, am zone de confort si nu ies din ele. Ii las aluia la magazin 20 de bani ca ieri mi-a dat o paine si doua pachete de tigari fara 10 bani, desi aveam una de 100 in portofel. Dar i-a fost lene sa mai schimbe. Si si mie imi e lene sa mai iau maruntisul ala. Nu ne facem niciun favor reciproc, ne facem favoruri personal.

Si mi-am dat seama ca, daca eu am putut deveni egoist, e posibil ca intreaga societate sa fie egoista. Ok, nu mai exagerez. Nu intreaga, dar clar majoritatea societatii e egoista. Fiecare avem zona/zonele de confort din care nu iesim nici picati cu ceara. Avem principii. Ne place sa ne mintim cu cuvinte mari. Ne place sa ne mintim. Ne inchidem in turnurile noastre de fildes si judecam tot ce e in afara lor filtrand prin pseudovalorile morale inoculate de o propaganda sau alta.
Nu suport biciclistii, de exemplu. Nu ii suport pentru ca stiu povestea unui om care a facut puscarie pentru ca a lovit un biciclist pe trecerea de pietoni, in conditiile in care e interzis sa traversezi pedaland pe trecerea de pietoni si pentru ca un jegos fara ochi de pisica m-a injurat doar pentru ca ma uitam la el si pentru ca am gasit pe internet un jegos care se plimba cu bicicleta prin oras si injura tot ce vede. Baga-mi-as pula! Voi vreti piste, ma? Jegurilor! Desi am avut bicicleta pana la 18 ani si am mai mers cu bicicleta si prin Bucuresti si ar fi chiar misto sa ma pot plimba din cand in cand cu bicicleta fara sa ocolesc doar prin zone in care nu risc sa fiu calcat de ambulante, taximetristi, politisti, soferi nervosi, soferi femei, alti biciclisti, soferi de autobuz sau macarale.
Daca ii spun vreunui biciclist jegos care traverseaza pedaland pe trecerea de pietoni ca nu e corect ce face imi sare in cap juma de internet plin de hipsterisme care-mi va spune sa ma duc in mortii mamii si-mi va ura sa mor calcat de un sofer de tanc pe refugiul de la metrou.

Asta e bula mea pe care imi e frica sa o sparg si ea ma face sa rad superior de fiecare data cand vad cate-un fraier pedaland de zor pe strada. Ce, ba? Nu ai bani de taxi, saracule? Asta e doar una din bulele in care traiesc, si care, la un loc cu infinitul de bule pe care-l constientizez, ma sufoca in propria existenta, nelasandu-mi timp sa fiu multumit de mine si de ceea ce fac, de ceea ce vad pe langa mine si de ceea ce fac cei de pe langa mine, chiar daca nu ma afecteaza direct/indirect sau in vreun fel.

Si sunt convins ca fiecare are bula lui de zona de confort, chiar daca nu o constientizeaza. Problema e ca fiecare avem impresia ca doar bula noastra exista si nimic din afara ei nu e justificat, corect sau macar logic. Problema e ca ii lasam pe altii sa zica ba, voi nu aveti nevoie doar de piste de biciclete, voi aveti nevoie sa nu mai existe soferi. Si de aici incep ciocnirile de bule mai ceva ca-n paharele de sampanie falsa la revelion. Mai ceva ca-n sticlele de cola la craciun, paste, taieri de mot, cumetrii si nopti pierdute. Si in timp ce noi ne agitam ampulea unii la altii, aia care ne-au bagat cacaturi in cap profita.

(Ba, Suhai, nu te-ai plictisit ma de atata teorie constipationista?)

Solutia e simpla. Sa incercam sa fim mai buni unii cu altii si sa mai lasam fiecare de la el cate un colt de plapuma sa aiba si cainele ala din zapada un loc cald in care sa moara la anu, ca poate anul asta il salvam. Dar nu suntem totusi o natie de indieni, chiar daca multi aratam ca indienii. Nu avem conceptul de karma inradacinat in mentalul colectiv. Noi suntem crestini in adancul sufletelor noastre de atei agnostici, crestini pe rit vechi, d-aia cu dinte pentru dinte si sut in cur pentru flecma-n ochi... Noi suntem romani, pasionali, nu putem milita pentru buna intelegere, ce suntem noi acum? Mahatma Gandhi? Potoleste-te, ba Suhai! O sa ne devoram intre noi pana cand vom pleca toti in afara si ne vom intoarce aici doar pentru ca ne e dor sa ne injuram cu cineva care ne intelege injuraturile. CUM? Parca trebuia sa dau o solutie, nu? Ce dracu m-a apucat de sunt defetist?