Problema cu problemele

Avem tot timpul pretentia de a fi superiori intelectual unei mari parti a populatiei tarii, si nu numai. Poate ca nu cadem in patima exagerarii prea des incat sa ne credem cei mai evoluati intelectual, insa ne credem superiori maselor de asistati social, maselor de oameni fara diploma de bacalaureat sau maselor de ascultatori de manele. In functie de mediul in care ne dezvoltam si evoluam gasim mereu cate un grup la care sa ne raportam de pe pozitii superioare. Si nu e un lucru rau, in teorie. Trebuie sa constietizam capacitatile pe care le posedam si sa evitam plafonarea de frica de a fi putin mai altfel decat majoritatea.

In perioada mult blamatului regim comunist inca mai existau clasele sociale, cel putin in perioada de inceput. Existau familii cu traditie in anumite meserii "nobile" si majoritatea celor care furnizau forta de munca activand in domeniile "de jos". Nu era o rusine sa fii strungar, lacatus, sudor, sofer. Si, desi exista inca de pe atunci un anumit elitism al nomenclaturistilor, societatea functiona perfect. Desi impusa atunci, aceasta impartire pe caste a societatii este singura care poate asigura functionalitate pe termen lung.
Odata cu impamantenirea tot mai stricta a comunismului, familii care in mod normal erau legate de domeniile lucrative mai putin aplaudate au inceput sa digere altfel egalitatea promovata de comunism, vazand in ea oportunitatea de a accede in clasa sociala superioara a nomenclaturistilor. Nu ei insisi, insa copiii lor, cu sacrificii, puteau ajunge oricand medici, avocati, ofiteri, judecatori. Pentru ca asta presupune dreptul egal la educatie. Ca si din cel mai umil mediu se poate ridica un om demn de a profesa o meserie nobila. Raportand accesul la educatie la o societate lipsita de clase sociale (teoretic), putem usor sa ne imaginam cum oamenii proveniti din clasa de jos au incercat sa isi ofere iluzia burgheziei.

Problema a intervenit in momentul in care societatea inchisa in comunisma fost lasata libera, sa decida de capul ei incotro doreste sa se indrepte. Adica post decembrie '89. Propaganda sustinuta a politrucilor fabricati peste noapte in intelectuali din simpli linge-blide pe langa conducerea comunista a lovit in plin. Populatia saracita, preponderent agrara sau proaspat somera dupa privatizarile fortate si-a indreptat toate sperantele inspre intelectualitate. Si ne-am pricopsit peste noapte (nu chiar, dar exagerarea da bine in text) cu o avalansa de pretendenti la nomenclatura veniti din patura de jos a societatii. Initial a mers relativ bine. In noua societate capitalista era nevoie de experti in noile domenii de activitate. Era nevoie de ingineri, experti contabili, avocati, juristi, jurnalisti pe nou formata piata libera. Insa problema cu problemele e ca sunt usor de creat si dirijat dupa bunul plac al unora. Nu vreau sa ma duc in partea de conspiratie stupida in care sa spun ca societatea a fost bombardata cu osanale intelectualitatii gratuit doar pentru ca cineva avea o agenda de urmat. Consider ca a fost o iluzie de care multi s-au folosit pentru a-si putea urma scopurile meschine in umbra unei evolutii de carton.

Cand eram mic eram pus sa mananc matematica pe paine. Pentru ca daca as fi devenit inginer as fi avut un salariu bun. Apoi pentru ca matematica e la fel ca informatica si cine stie informatica nu moare de foame in zilele noastre. In paralel, tata era convins ca, daca as deveni ofiter de politie, as avea o viata lipsita de griji. La randul meu, eram convins ca, daca voi ajunge jurnalist la vreun ziar cunoscut sau la vreo televiziune, voi avea o existenta numai miere si lapte. Toate aceste convingeri ne-au fost induse de discursul agresiv sustinut in media subordonata politic, discurs care tot timpul blama situatia de criza in care se afla societatea romaneasca dand vina pe rand pe asistatii social, capsunarii din diaspora, somerii care nu sunt reintegrati pe piata muncii, persoanele care an de an pica bacalaureatul, cocalarii care asculta manele, drogatii care nu au limite, credinciosii incapabili de discernamant, pensionarii care nu au ce pune pe masa, etc. De zeci de ani ne este repetat obsesiv ca salvarea vine odata cu educatia, in aceasi timp ce ne este adus la cunostinta faptul ca sistemul educational e disfunctional si in acelasi timp ce vedem cu ochii nostri ca sistemul eductional este sabotat. Au disparut scolile profesionale, au fost transformate in scoli de arte si meserii si apoi au fost parasite si acelea pentru ca oricum elevii lor nu iau decat rar bacalaureatul. Si chiar daca iau bacalaureatul, si mai rar elevii acelor scoli ajung in invatamantul universitar. Problema e ca, ani la rand, ne-a fost repetat ca o mantra ca e injositor sa fim strungari, mecanici, vanzatori, agenti call center, depanatori, electricieni. Problema e ca acum stim ca si meseriile nobile sunt de cacat si nu ne pot asigura traiul decent. Am trecut prin prea multe greve ale profesorilor si ale medicilor, am vazut prea multi avocati manjindu-se in procese lipsite de morala, am vazut prea multi judecatori arestati pentru ca lua mita. Dar tot avem acea mandrie absurda si prosteasca a invatamantului superior. Trebuie sa le dam motive de lauda parintilor in sat, trebuie sa avem validarea ca suntem superiori asistatilor sociali, trebuie sa demonstram dirigintei dintr-a noua ca nu suntem lepre si putem termina si noi o facultate obscura care sa ne asigure mult ravnita diploma de licenta in frecat menta pe salarii mizere.

Problema cu problemele e ca niciodata nu cautam solutii reale. Ne inchidem in bula de superioritate romaneasca daca vine vorba de admis lacunele sistemului educational si o bagam p-aia cum ca romana e a doua limba vorbita la google si brusc viata noastra ar trebui sa fie mai buna. Uitam ca adunati la un loc, licentiatii romani care profeseaza in domeniul lor in strainate sunt doar o fractiune infima din totalul licentiatilor romani. Uitam ca, majoritar, licentiatii romani din diaspora activeaza in domenii blamate in tara, cum ar fi operator linie ambalare sau zilieri necalificati. Uitam ca, desi ne obligam copiii sa urmeze facultati de inginerie fina, nu mai avem fabrici, uzine si combinate in care sa folosim inginerii. Ignoram realitatea aia dura si jegoasa care ne spune ca majoritatea absolventilor de facultate ajung sa lucreze tot pe pozitii "pentru prosti", cum ar fi telefonisti, vanzatori, vanzatori, depanatori, secretare, tehnicieni. Doar ca acum pozitiile astea au nume fancy si nu mai observam absurdul situatiei. Acum avem PR manageri licentiati in jurnalism, account manageri licentiati in Contabilitate, assistent manageri licentiati in Litere, sales advisori licentiati in Management, head end support licentiati in Stiinte sociale, juniori chief technical officeri licentiati in Inginerie si lista poate continua.

Pregatim an de an mii de specialisti de care nu avem nevoie, urmand a-i arunca pe piata muncii unde nu isi pot gasi locul in domeniile pentru care s-au pregatit si fiind fortati sa se adapteze din mers la situatii carora nu le pot face fata, desi teoretic ei sunt capabili sa construiasca rachete si sa le lanseze spre soare. Problema nu e nici macar ca ii pregatim, problema e ca nu le-am spus niciodata oamenilor astora sa nu aiba sperante desarte cu privire la parcursul lor profesional. Nu i-am spus niciodata unei vanzatoare de concerte ca relatiile publice nu au nimic de-a face cu facutul cafelei pentru vedete si milogit pe langa sef pentru o invitatie la concert. Nu i-am spus niciodata unei proaste care nu stie sa rezolve o integrala ca la videochat o vor accepta si fara sa termine Politehnica. Le-am insuflat tuturor speranta ca traiesc intr-o societate de intelectuali, din care au disparut meseriile injositoare, sau le-au fost rezervate doar celor care nu au luat bacalaureatul. Da nu le-am zis ca, desi le-am rezervat meseriile injositoare doar alora fara diploma de 12 clase, aia refuza sa munceasca sau deja au fugit la ciordit prin Europa. Le-am dat sperante si i-am lasat apoi de izbeliste in societatea asta de cacat, unde un inginer licentiat este tratat in acelasi mod cu un simplu absolvent de 12 clase. Amandoi sunt pusi sa indeplineasca targetul de vanzari la Craciun.

Problema cu problemele e ca preferam sa le rezolve pulea, noi am mintit frumos. Noi, ei, dracu mai stie. Pe mine m-au mintit pana am terminat primul semestru de facultate. Apoi m-au scapat din mana. Dar minciuna continua si propaganda pro-intelectuali continua, de parca Floarea lu tanti Gherghina de la Titirestii din Vale trebuie neaparat sa termine ASE-ul ca sa ajunga vanzatoare la magazinu lu Lica de la primarie. Si va garantez eu ca Floarea lu tanti Gherghina e mai fericita cu viata ei de semianalfabeta decat John care a terminat Cibernetica si a ajuns acum sa vanda asigurari de viata. Si daca nu e de ajuns garantia mea mai am cateva exemple mai personale pe care le pot impartasi daca-mi dati o bere. Pai ce pula mea? Eu va invat cum sa nu ne mai scaldam in mocirla si voi nu sunteti in stare sa dati o bere? Ah, sunteti studenti si e greu ca parintii nu au joburi bune, dar vor ca voi sa aveti oportunitatea. Fas! Tineretul se scalda cu bucurie in mocirla creeata de propaganda asta intelectuala. Uitati-va la hipsteri cum au ei impresia ca publicitatea e un domeniu care va primi la nesfarsit infuzie de creativi. Si daca nu va convingeti uitati-va la toti programatorii care acum programeaza eficient tabele in excell si regulamente in word. Si lasati in mortii ei media sa spuna ce vrea, mai informati-va si voi din realitatea pe care o traiti.

PS: aceasta nu este o pledoarie impotriva invatamantului superior sau impotriva invatamantului, in general. Aceasta este o pledoarie impotriva imbatatului cu apa rece, ca provoaca dependenta.