Din când în când îmi vine-n gând că mă scufund și mă afund la infinit într-un neant fără sfârșit și urlu strig da nu m-aud Acum io-s în vertij și nu mă laud că mi-am pierdut dinții din gură Io am mușcat din adevăr cu ură nu am vrut masca de iluzii Mi-am dat la pix cu sete prin perfuzii am primit sânge nou Mi-am șlefuit ideile într-un vocabular lingou și-am ars-o arogant și egoist Un pueril imberb teribilist mi-a dat cu pumnu-n cap realitatea ca un pugilist Și când am început să cad toți m-au văzut dar nu m-au auzit nu mă aud de fel Și mă scufund în văzul lor într-un mine distrugător le spun cuvinte ca un puzzle alambicat înspre un viitor trecut de-atâtea ori prin văzul lor mă sinucid nemuritor

despre:

marți, 30 ianuarie 2018

Despre spiritualitate si alti demoni

Nu m-am considerat niciodata o persoana religioasa. Sunt doar constient ca fiecare lucru are un rol bine definit in existenta noastra minuscula ca un cubicul dintr-un open space cu sute de robotei care raspund politicos buna ziua ati sunat la cgs numele meu este vasile cu ce va pot ajuta astazi.
M-am temut toata viata sa citesc apocalipsa. Pentru ca nu imi plac povestile cu final nefericit, pentru ca vad prea multe clisee repetandu-se spiralat si incercand sa ma sufoce ca un boa constrictor, in timp ce eu tot dau spaga vreunui charon care sa ma treaca de cealalta parte a stixului incendiat, doar ca sa ma vad injumatatit spiritual cand scap din incolacire.
Anul asta am citit-o.
Adevarul e ca sunt un prost. Apocalipsa e singura poveste cu happy end care ppate exista.
Fara distrugere nu exista creatie si fara creatie nu exista distrugere. Evolutia e o minciuna daca nu te bate cu bocancii in gura. Evolutia e stagnare daca nu plange in fata ta in genunchi, cerandu-ti sa o urmezi.
Creationisti versus evolitionisti, cea mai ordinara minciuna. Ca socialismul versus capitalismul. Dar deja o dam in brigada diverse.

Am stat in sarcofag 3600 de ani. De ieri a inceput viitorul.

Din nou...

Corectitudinea asta politica ma omoara.
Mai am 25 de zile si 3 ore pt ca am zis "respectati-va intre voi, poponari sau transgenderi".
Probabil e o masura corecta. Probabil aberatia care se produce in spatiu timp corelata cu deviatia online e absolut necesara pentru ca am tot vrut noi o tara ca afara.
O tara cu hashtag pe steag.
Sau cu alt fel de svastica inversata.
Oricum nu ma mai intereseaza. Am facut ocolul pamantului in 3 saptamani si doua zile si am descoperit ca sunt aproape singur pe lume ca hector malot.

Asta e, pula mea. Macar v-ati vazut visul cu ochii. Sunt zero si nimic, tot si unu.

Si v-am aratat irl cum functioneaza manipularea si tot ce ati inteles a fost pula in mana. Nici macar nu pot sa va urasc, sunteti prea prosti.

Dar e bine. S-a intors baiatu acasa si e acelasi poet repetent care se repeta ca un fidget spinner printre voi.

Semnat Dan Suhai. Amicu ala al tuturor, fara tutore legal, nebun delegat sa deslege portile poeziei.

joi, 14 decembrie 2017

Despre nebuni si alti demoni

Cand eram mic aveam un vecin nebun. Iesea toata ziua cu vaca pe islaz, nu am auzit vreodata sa fi lovit vreun om, insa toata lumea il ocolea. Cand am mai crescut am inceput sa ma amuz cu el. In tot retardul lui era un gagiu glumet si deseori ma cacam pe mine de ras uitandu-ma la el cum povesteste ca fute vaca.

Apoi am dat de internet. Unde am gasit alti nebuni. Mereu m-au fascinat manifestarile lor, dar nu am putut uita niciodata de nebunul din copilaria mea si am limitat interactiunea pe cat am putut mai mult. Eventual ii citeam postarile si mai dadeam un share in privat altora despre care consideram eu ca stiu ce inseamna nebunia si ca nu o privesc ca pe un trolling sau mai stiu eu ce cacat de performance.

In epoca lu "in mod ironic", nebunii fac rating si virale. Nelson mondialu, lorin fortuna, oana zavoranu, supeeeeer supeeeer, nicusor de la braila, pula mea!

Si pe urma ne miram in mortii mamelor noastre cand un nebun omoara pe cineva pe strada. Si incepem cu cacaturi ca, vai!, cum e posibil sa lasam un bolnav in libertate? Baga-v-ati ochii-n smartfon sa va iasa realitatea pe urechi, stiati chiar voi de existenta nebunilor alora si nu ati luat nicio atitudine. Ba chiar ati dat like, share, haha, angry sau comm. Unu nu a pus mana pe telefon sa sune la 112 sa vina salvarea sa il scoata pe Vadim din direct cand traia. Ba chiar vi se pare amuzant cand cineva e intrebat daca si-a luat pastilele in ziua aia, fara sa va dati seama ca aia inseamna un minim de constientizare a unei probleme si un mod de aparare. Ca, daca un nebun nu si-a luat pastilele in ziua respectiva, nu mai trebuie sa stai la caterinca cu el, ci sa il duci in pula mea la spital. Ca pe urma te omoara pe strada. Si ajungi sa faci petitii online si sa te scarbesti de societatea in care traiesti. In pula mea.

marți, 12 decembrie 2017

Da, ma, tanjesc dupa atentie

Wow! D-aia nu se mai intoarce ceasu ala de la fossil.

Ma rog. La fel cum nu ma face mai mult tata faptul ca nu postez 50 de mii de poze cu fimea zilnic, la fel nu te face mai putin stupid faptu ca nu intelegi diferenta dintre online si realitate. Fie ca imi inchizi profilul unui personaj asumat, fie ca nu faci diferentierea dintre artist si persoana, fie ca imi dai report pe hate speech cand nu intelegi o gluma finca esti blocat in limbaj si corectitudine politica, tot un dobitoc arogant si egoist esti. La fel de ipocrit ca mine, la fel de cretin cand nu vrei sa accepti ca si ceva ce nu iti place tie poate exista.
Ma rog, ma doare in pula si prea multe explicatii. Comunitatea online se contopeste in comunitatea IRL. Trolli de pe internet uita ca sunt zugravi sau scriitori de breaking news in viata reala si se cauta unii pe altii cu bataia, artistii cvasinecunoscuti care isi reprima dorinta de popularitate facand "ironie" incep sa se ia in serios, defazati de la traseu si in antiteza cu propriile manifestari.
Prezenta in online devine locul de defulare al unor complexe uneori nesesizabile in realitate.
Tocmai d-aia sunt iar banat 7 zile de pe facebook si incepe sa mi se cam rupa pula de prezenta online.
Pentru ca daca spun "sa-mi suga pula toti poponarii" in piata victoriei e posibil ca multi sa nu sesizeze gluma si sa primesc si un box in dinti intru corectarea atitudinii si slavirea spiritului pur al nazuintelor miscarii rezist.
Io m-am pisat pe hashtag si m-am curentat. D-aia o sa continui sa ma pis pe el si-o sa continui sa rezist offline.
Ca io n-am invatat pe bancile scolii si banii alor mei sa construiesc personaje. Io le-am rupt din realitate si v-ati speriat ca prostii de oglinda, incapabili sa diferentiati realitatea de cacatul de ce impresii aveti in cap.
Si nu intelegeti in continuare si aveti impresia ca puteti suprima in vreun fel manifestarile alora de pe langa voi, da tot ce faceti e laba cu lumina stinsa apasat pe taste.
Si nici nu va stiti felia si ma vai si luati grade aiurea.

luni, 4 septembrie 2017

Dar asta e alta poveste

Cand esti rupt in doua de depresie e o idee proasta sa fumezi pe balcon, la 5 dimineata, la etajul 8. Incep sa iti circule ganduri in cap si sa te gandesti la toti care au avut curajul sa faca doar un pas. Dar asta e o poveste despre altfel de pasi.

Stai pe marginea drumului. E iarna, polei peste tot de zici ca e patinoar, nu sosea asfaltata. Masinile trec pe langa tine cu un 40-50 de km la ora. Il vezi pe unu ca vine mai cu viteza, prinde o portiune aiurea de gheata la vreo 30 de metri de tine, scapa masina de sub control. Si ai vreo doua secunde la dispozitie sa iti dai seama daca traiectoria masinii se intersecteaza cu pozitia ta.
Si daca se intersecteaza cu pozitia ta, in ce fel o va face? Scapi cu o mana rupta si un picior zdrelit sau vorbim de ambele picioare rupte si coastele zdrelite? Ramai pe loc si o vezi cum zboara in sant pe langa tine fara sa iti clinteasca un fir de par sau te loveste in plin, te arunca 10 metri prin aer si loveste de gardul de beton din spate? Sau trece peste tine cum ai vazut in filme si te face terci pe asfalt? Ai maxim doua secunde sa decizi daca si in ce directie sa te indrepti astfel incat sa nu te loveasca sau sa minimizezi urmarile loviturii. Doua secunde in care vezi cum masina danseaza pe asfaltul inghetat intr-un vals furios haotic si nu realizezi ca o tona de metal se indreapta spre tine gata sa te striveasca ca un pumn urias. Doua secunde in care mai mult te gandesti la ce pula mea se intampla in loc sa analizezi logic situatia. Doua secunde in care esti paralizat de frica sau o rupi la fuga in orice directie panicat de dorinta de supravietuire.

Si poti sa ai noroc, sa te paralizeze frica si sa treaca mormanu de tabla pe langa tine, sa incepi sa razi isteric pe masura ce pulsul incearca sa revina la normal sau poti sa speri ca cineva a vazut accidentul si ambulanta va ajune inainte ca plamanii sa ti se umple cu sange si sa intri in stop cardio-respirator.

Stai pe marginea drumului. E iarna, polei peste tot de zici ca e patinoar, nu sosea asfaltata. Masinile trec pe langa tine cu un 40-50 de km la ora. Il vezi pe unu ca vine mai cu viteza, prinde o portiune aiurea de gheata la vreo 30 de metri de tine, scapa masina de sub control. Iti dai seama ca trebuie sa te arunci in sant si apuci sa faci un pas inainte sa te loveasca partea din dreapta a grilei de la radiator. Juma de metru mai in spate erai lovit in plin. Daca nu faceai pasul nu ai fi fost aruncat prin aer in sant. Erai aruncat direct in gardul ala de beton. Si nu mai aveai doar mana rupta de la cazatura, aveai doar coloana fracturata daca nu nimereai direct cu capul de gard.

Un singur pas pe care tre sa-l faci pentru a te salva. Acelasi pas care te omoara daca il faci cand e cinci dimineata si fumezi pe balcon la etajul 8. Dar asta e alta poveste.