despre societate si demoni (probabil partea 1)

Traim intr-o societate profund corupta. Si nu ma refer la sistemul de conducere. Existenta claselor sociale a inceput odata cu descoperirea puterii. Puterea de a incalca conventiile, puterea de a suprima existenta altuia, puterea de a manipula vointa si actiunile. Fundamentul natural al omului dovedeste ca binele si raul sunt relative, iar cautarea si consolidarea oricarui sistem de valori morale vine la pachet cu validarea unor forme de cruzime intrinseca. 

Pana si cei care nu doar se cred buni, dar sunt perceputi ca buni au victime ale manifestarii lor, indiferent ca e catalogata ca manifestare de putere sau nu. Nu codul moral pe care pretindem ca il avem ne defineste, ci actiunile pe care le intreprindem. In momentul de fata, sub pretextul cautarii fericirii, majoritatea oamenilor cauta sa urce pe scara sociala pentru a-si permite manifestarea. Este imposibil ca toate particulele dintr-o stare de agitatie sa se poata gasi in acelasi timp in acelasi punct timp spatiu care sa corespunda starii de imponderabilitate, relative sau aparente. Considerand starea de imponderabilitate ca fiind starea de fericire, permanenta sau de moment, si particulele ca fiind indivizi in societate, analogia nu mai are nevoie de demonstratie. 

Singura situatie in care toate componentele unui biosistem se dezvolta este aceea in care omul nu intervine, lasand natura sa stabileasca un echilibru de putere. Iar singura situatie in care oamenii prospera intr-un biosistem este aceea in care acestia modifica respectivul biosistem, construind un mediu artificial si distrugand elemente ce tin de conceptia naturii asupra biosistemului, implicit manifestandu-si puterea asupra naturii. In momentul in care intreg ecosistemul devine artificial puterea omului nu mai are cum sa fie indreptata impotriva naturii in acel spatiu si incepe sa se manifeste impotriva semenilor sai. Astfel, dintr-un mediu echilibrat, care are grija natural de toti componentii sai, ajungem sa avem un mediu artificial, in care componentii ajung sa decida unul asupra altuia. 

Inca din cele mai vechi timpuri, istoria ne spune ca oamenii s-au organizat in formatiuni artificiale, conduse dupa diferite sisteme sociale. Modul de manifestare al puterii s-a schimbat, de la forta bruta a pumnului in cap la forta abrupta a cutitului la gat, de la forta cruda a detinatorului de sclavi pana la forta dezumanizanta a banului. In momentul de fata manifestarea puterii este aproape exclusiv legata de ban si subzistenta, chiar daca uneori este perceputa ca fiind animalica, de supravietuire. 

Manipularea consumerista la care suntem supusi constant nu face decat sa imbrace fericirea in haine materiale dandu-ne in acelasi timp senzatia ca suntem condusi de aspiratii spirituale. Cam ca atunci cand vrem sa vizitam Mecca pentru sufletul nostru, dar trebuie sa avem bani de avion pana acolo sau bani de echipament si mancare pentru a merge pe jos pana acolo. 

Principiile si valorile morale incep sa paleasca pe masura ce te loveste foamea si chiar daca nu vezi victimele luptei pe care o duci pentru subzistenta in jurul tau, nu inseamna ca aceste victime nu exista. Si chiar daca esti victima unei entitati care isi manifesta puterea asupra ta, nu inseamna ca nu ai la randul tau alte victime. Ne complacem in utopii imaginare in care suntem incoruptibili, pana in momentul in care avem cu adevarat oportunitatea de a profita. Si da, inca mai sunt oameni care dau inapoi portofelul gasit cu bani gasit pe strada, dar asta nu este decat exceptia care face sa confirme regula. Pentru ca in subconstient, orice gest bun provine dintr-un sentiment de vinovatie. Pentru ca desi constient nu suntem capabili sa acceptam ca ne mintim noi insine asupra caracterului moral pe care il posedam, subconstientul nu poate fi pacalit. Pentru ca am gandit rau, dar nu am facut rau nu ne absolva de culpabilitate decat relativ. Suntem paraziti extremisti deghizati in binefacatori si victime de complezenta. In momentul in care supravietuirea devine prioritatea numarul unu in diverse circumstante, ne lasam semenii sa moara pe langa noi si consideram ca suntem indreptatiti sa facem asta. Spiritul de conservare este primordial egocentrist si doar ipocrizia ne ghideaza manifestarile sociale. 

poezie naivă spre gloria chefului de muncă

Trag plapuma, mă învelesc în transpirație și te cuprind.

Adorm ca prostu-adânc în noapte tot zâmbind

Și-ncet îmbătranesc plutind în timp un veac de somn

Și mă preling, mă încălzesc pe coapsa ta cobor domol

Ne contopim, se-amestecă sudoarea până-n dimineață. 

Tu pleci înainte de răsărit, mă trezesc singur și buimac la viață,

Încerc să-mi amintesc unde erai, mai simt cearceaful că-i jilav,

Încerc să fug la vis, acum coșmar, depresia îmi bate-n tâmple iar...

O nouă zi, mai pun o mască din dulap și până-n noapte trag să scap

Și-s iar naiv, cu capu-n nori visez la seara care vine

Și-o să adorm iar unde-i bine, unde-am dormit și ieri și azi și mâine, unde în fiecare dimineață

găsesc urme de tine.

Cand castigam ingenunchem in fata jucatorilor, cand pierdem dam afara antrenorul ;

Meh.

Intreaga societate romaneasca e echipa nationala de fotbal in a nutshell. Una doua hai sa ne bagam pula in mama antrenorului si sa il demitem cand ceva nu merge bine. Ca, nu-i asa, antrenorul e ala care da pase si alearga pe teren. Un cacat de comparatie pe care sigur se gasesc minim 3 experti online sa o demonteze, dar nu ma intereseaza.

Urmarind feedul de "stiri" si opinii pe tema scandalului de la Caracal nu pot observa decat ca, sa-mi fut una, multor concetateni le-a fost sparta cu japka bula idealista din online. Ca ei credeau ca deja traiesc in una din tarile de top, cu servicii bine puse la punct, criminalitate scazuta si valori morale puse la loc de cinste si deja se apucasera sa repare detaliile: drepturile lgbt, feminism de mana a cinspea, coruptia de la nivel inalt, pula mea bicolora. Uitasera, saracutii de ei, ca traim in tara in care 7 handralai violeaza o gagica si fac si ei acolo un doi trei ani de bulau, daca ii fac. Uitasera, de la inaltimea superioritatii morale de care tot dau dovada pe internet, ca traim in tara in care omori trei oameni cu masina si iei cu suspendare daca esti fotogenic si zambesti frumos la tv in timp ce esti mama ipocritilor. Uitasera ca Elodia a disparut fara urma de cati dracu ani or fi trecut si ca barbac-su era gabor. Uitasera stirile de acum nici doi ani cu sclavii tinuti in lanturi la Berevoiesti, la 160 de km distanta de Bucuresti. Uitasera de Ionut, baietelul mancat de caini intr-un parc din cel mai populat oras al tarii. Uitasera de toti traficantii de carne vie care alimenteaza taberele de prostituate si cersetori din Spania, Italia, Franta, Germania si restul tarilor pline de diasporeni vocali. Uitasera de avioanele cu repatriati trimisi inapoi de Sarkozy. Mai erau cateva probleme care ii preocupau pe toti, dar si alea erau doar detalii, nu erau probleme de viata si de moarte. Mai un vrem spitale, nu catedrale, mai un muie psd, mai un fara penali, mai un manifest lgbt, pro familia traditionala sau pro avort, mai o instalatie de arta feminizda.  Chestii d-astea de societate evoluata, cu locuri de munca cacalau si venituri atat de mari incat singurele probleme adevarate sa fie alea legate de principii. Uitasera, baga-mi-as economiile la FNI sa-mi bag. Dar au primit asa o palma peste ochi de nu se mai opresc din scheunat de cateva zile.

Si tot de cateva zile se duc toti dupa fenta ca de obicei. Hopa, STS e incompetent. Dam seful afara ca, nu e asa, ala e singurul vinovat. Ca atunci cand se supara Becali ca pierde al doilea meci la rand si fute in gura antrenorul. Apoi cheama altul. Ca asa se pun institutiile pe picioare. Schimbi bossul pus acolo politic, pui altul politic si brusc totul incepe sa mearga bine. Doar am vazut ca asta functioneaza cand l-au mazilit pe Ponta pentru Colectiv. Ah, si de asta uitasera saracutii! Ponta demis, justitia plina de cacat, responsabili trasi la raspundere efectiv ioc, dar macar muie psd. Ce frumos e la noi in tara! Ce frumos inchidem noi ochii si lasam jegul din sistem sa se bage singur sub jegul ala de covor din care ies tone de praf cand calci pe el. Ca nu e posibil ca un sistem intreg sa fie plin de incompetenti. Doar sefii politizati sunt de vina. Sefii aia care vad niste rapoarte si pun niste semnaturi unde le spune secretara. Aia plini de experienta la lustruit fotolii cu curul si cururi cu buzele. De ce sa cerem sa fie penalizati/anchetati/dati in mortii lor afara din sistem executantii incompetenti cand e de ajuns sa mutam seful de la X sa fie sef la Y si toti cercopitecii infuriati sa ne aplaude ca am luat masuri. Ce, Becali a cautat jucatori mai buni vreodata? Nu. Muie la antrenor! Care antrenor oricum nu are voie sa isi caute jucatori competenti, ca nu e echipa lu tac-su. (Nu ca nu am avea si anti-exemple aici. Cum ar fi DNA si Kovesi. Atat de competenti ca nu au fost in stare sa bage un singur mare corupt la bulau pentru coruptie la nivel inalt. Da macar ne-a scapat de Dragnea, nu? Muie psd.)

Zilele astea mi-am dat seama ca nu doar uitasera in ce tara traiesc acesti concetateni cu care nu ma mandresc deloc. Au uitat si cum am ajuns in situatia asta. Pentru ca rezuma un scandal de o infioratoare si oribila realitate la o lupta politica inutila. Pentru ca, oricata muie si-ar lua de la clasa politica, acesti bravi concetateni inca asteapta sa iasa Fat-Frumos de la Partidul Basme si Legende Urbane in fata si sa ii conduca catre societatea la care aspira si pe care credeau ca sunt aproape de a o face posibila. Bravo, bravi eroi, rezistati pe metereze, mai dati niste ture de Victoriei si mai luati niste spray in muie de la Jandarmerie ca altfel cum va putea domnul Johannis sa infiereze PSD in discursuri de adormit papagalii? Altfel cum ar putea doamna Dancila sa ia masuri din gura daca voi nu ati protesta din gura? Si intre timp mai uitati care e realitatea, mai faceti doua meme cu gabori prosti apoi mergeti pe pagina de facebook a Ministerului de Interne sa hahaiti la postari cu caini si amenintari voalate la adresa drogatilor de la festivaluri, mai uitati ca traim pe sponci, la umbra unui sistem putred din care incepe sa iasa un damf de cacat stricat. La urmatoarea atrocitatea care devine subiect public veti avea ocazia sa regurgitati acelasi cacat obosit, veti fi prostiti cu aceleasi fente expirate si veti considera ca ati mai evoluat un pas spre occidentul mult visat.

Meh.

Testament

Frustrări acumulate las poeziei cu titlul nescris

Depresie agonisită cu trudă las poeților cu egoul umflat

Timp pierdut în căutarea vreunui sens las să mă sufoce

Idealuri utopice trei cărți neterminate las moliilor să mănânce 

Carcasă de oase și piele și carne în care să-și facă viermii discotecă

Deznădejde disperare și priviri pierdute în gol las trecutului să înghită

Gânduri de răzbunare las regizorilor de blockbustere postapocaliptice

Credință în zei las celor ce cred că schimbă ceva cu un vot sau protest

Mânie și lacrimi la rădăcina copacilor vieții din toate bibliile existente

Las pixul să-mi cadă din mână și ploapele peste ochii obosiți

Tristețea din glas o las să se stingă

Și las și lumina din spirit să tremure mai departe candelă-n noapte

Las zile să vină să-mi pună pace-n sinapse

Și las măști să se spargă în cioturi de mine

Victime si victime

Cand am deschis prima data ochii eram la baie, ma spalam pe dinti. Pe fereastra se vedea cum ploua, in lumina soarelui de dimineata. Am iesit la aer si, pe cealalta parte a pavilionului, am vazut cum ninge linistit, cu fulgi cat pumnul. In jurul meu plutea o atmosfera de fericire si pace. Nu stiam de cat timp sunt internat la psihiatrie. Stiam doar ca nu are cum sa mai dureze mult. Deveneam tot mai constient de realitate.

Tendinta de a ma victimiza e mare, dar nu vad la ce ma ajuta. Cand am cazut am scos scuturile si mi-am dat cu ele in cap. Nu mi-a placut sa fac rau alora de pe langa mine vreodata. Mi-am spus ca nu e cazul nici de data asta. Si am mizat pe fairplay in timp ce ma adanceam in depresie si ratacire fara sa imi dau seama ca fac rau altora pe langa mine, nu doar mie, in timp ce altii asteptau la colt momentul oportun sa-mi poata strapunge ce mai ramasese din armura. Asa functioneaza societatea asta de cyborgi in negare. Pot doar sa regret ca am negat o perioada emotii si senzatii ce cresteau pe sub armura in timp ce imi dadeam cu scuturile in cap. Dar si asta e o victimizare. Singurul tiran am fost eu, robotul, si singura victima am fost eu, restul de om. Am crezut ca pot multumi nemarginita nemultumire daca ma pierd de mine si m-am gasit intins pe podeaua rece din baie, batut de propria neputinta. 

Cand esti fata in fata cu moartea nu mai conteaza cine si cum te-a impins in bratele deznadejdii. Conteaza doar sa ai destula putere sa te poti impotrivi valului de durere care te cuprinde. Putere pe care o gasesti analizand la nesfarsit aceeasi zi monotona, cu aceleasi pastile la ora fixa, cu aceeasi colegi de salon pierduti in irealitatile personale. Si la un moment dat iti aduci aminte si cum ai murit, si de ce ai murit, si iti dai seama si de ce trebuie sa gasesti puterea sa te intorci in societatea care ti-a oferit tratament.

Tendinta de a ma victimiza e mare. Depresia o amplifica, d-aia fac tot posibilul sa-mi abandonez robotul si sa invat iar sa fiu om. Golit de vointa, depersonalizat si ratacit. Asa ar suna portretul robot, ce ironie, al omului care nu mai stie ca e om. Victima a propriilor alegeri si abuzuri, victima a propriilor excese si judecati lipsite de ratiune. 

Spuneam ca eu nu pot sa nu scriu un sfarsit fericit, da uneori nici nu e nevoie sa scriu un sfarsit. Uneori trebuie doar sa ard ciorna, sa uit ca am trait capitolul ala si sa imi indrept ochii spre un nou inceput, unde nu mai neg emotii, senzatii sau sentimente. 

Adevarul e ca perceptia asupra realitatii ti se schimba mai ales cand dai piept in piept cu ipocrizia umana. Robotii au algoritmii liniari. Dupa ce isi indeplinesc targetul se opresc. Oamenii iti dau tot mai mult.

D-aia o sa invat sa fiu om aproape de oamenii care imi dau tot mai mult speranta in umanitate si o sa uit ca robotul din mine era setat pe meniul de victima.